11 definiții pentru baladin


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

baladín, ~ă smf [At: NEGRUZZI, S. III, 266 / Pl: ~e / E: fr baladin] 1-2 (Frî) Bufon.

BALADÍN, -Ă, baladini, -e, s. m. și f. (Franțuzism învechit) Bufon, măscărici; p. ext. comedian. V. paiață, saltimbanc. Aceasta e o comediană, o fată de teatru, o baladină, cum ne ziceți. NEGRUZZI, S. III 446.

BALADÍN, -Ă, baladini, -e, s. m. și f. (Franțuzism înv.) Bufon, măscărici; p. ext. comediant. – Din fr. baladin.

BALADÍN s.m. (Liv.) Saltimbanc, comediant, bufon, paiață (în vechiul teatru francez). [< fr. baladin, cf. v. fr.. baller – a dansa].

BALADÍN, -Ă s. m. f. (în vechiul teatru francez) saltimbanc, comediant, bufon. (< fr. baladin)

baladin m. comediant, farsor: am adunat în juru-i poeți și baladini AL.

*baladín m. (fr. baladin, pv. baladin, d. balar, a dansa). Farsor, bufon.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

baladín (livr.) s. m., pl. baladíni

baladín s. m., pl. baladíni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BALADÍN s. v. bufon, măscărici, paiață.

baladin s. v. BUFON. MĂSCĂRICI. PAIAȚĂ.

Intrare: baladin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baladin
  • baladinul
  • baladinu‑
plural
  • baladini
  • baladinii
genitiv-dativ singular
  • baladin
  • baladinului
plural
  • baladini
  • baladinilor
vocativ singular
  • baladinule
  • baladine
plural
  • baladinilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

baladin, -ă baladin baladină

etimologie: