baladin, ~ă smf [At: NEGRUZZI, S. III, 266 / Pl: ~e / E: fr baladin] 1-2 (Frî) Bufon.

baladín, -ă s.m., s.f. (lit.; în vechiul teatru francez) Comediant, măscărici, paiață. • pl. -i, -e. /<fr. baladin; cf. baller „a dansa”.

*BALADIN sm. Caraghios, comediant, farsor, persoană care face pe alții să petreacă prin caraghioslîcurile sale [fr.].

BALADIN, -Ă, baladini, -e, s. m. și f. (Franțuzism învechit) Bufon, măscărici; p. ext. comedian. V. paiață, saltimbanc. Aceasta e o comediană, o fată de teatru, o baladină, cum ne ziceți. NEGRUZZI, S. III 446.

BALADIN, -Ă, baladini, -e, s. m. și f. (Franțuzism înv.) Bufon, măscărici; p. ext. comediant. – Din fr. baladin.

BALADIN s.m. (Liv.) Saltimbanc, comediant, bufon, paiață (în vechiul teatru francez). [< fr. baladin, cf. v. fr.. baller – a dansa].

BALADIN, -Ă s. m. f. (în vechiul teatru francez) saltimbanc, comediant, bufon. (< fr. baladin)

baladin m. comediant, farsor: am adunat în juru-i poeți și baladini AL.

*baladín m. (fr. baladin, pv. baladin, d. balar, a dansa). Farsor, bufon.

baladin (livr.) s. m., pl. baladini

baladin (livr.) s. m., pl. baladini

baladin s. m., pl. baladini

BALADIN s. v. bufon, măscărici, paiață.

baladin s. v. BUFON. MĂSCĂRICI. PAIAȚĂ.