9 definiții pentru balabustă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

balabústă sf [At: ALECSANDRI, ap. CADE / V: -lavuștă / Pl: ~te / E: ebr baal-habaita] 1 Soție de evreu. 2 (Glumeț) Nevastă. 3 (Fam; dep) Femeie grasă.

BALABUSTĂ, balabuste, s. f. (Fam.) Evreică măritată. ♦ (Glumeț). Nevastă, soție. ◊ (Fam., depr.) Femeie grasă și diformă. – Din idiș balabuste.

BALABÚSTĂ, balabuste, s. f. Nevastă de evreu. ♦ (Glumeț) Nevastă, soție. ♦ (Fam., depr.) Femeie grasă și diformă. – Din idișul balabuste.

balabustă f. evreică măritată (ironic): tăceți, că doarme balabusta AL. [Termen luat din graiul evreo-german].

balabústă f., pl. e (jid. balabuste, d. ebr. baal-habaĭste, stăpîna caseĭ). Iron. Nevastă de Jidan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

balabústă (fam.) s. f., g.-d. art. balabústei; pl. balabúste

balabústă s. f., g.-d. art. balabústei; pl. balabúste


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

balabústă (balabúste), s. f. – Soție, nevastă (de evreu). Din iud. germ. balabuste (Candrea).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

balabustă, balabuste s. f. 1. (glum.) nevastă 2. femeie grasă

Intrare: balabustă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balabustă
  • balabusta
plural
  • balabuste
  • balabustele
genitiv-dativ singular
  • balabuste
  • balabustei
plural
  • balabuste
  • balabustelor
vocativ singular
  • balabustă
  • balabusto
plural
  • balabustelor

balabustă

etimologie:

  • idiș balabuste
    surse: DEX '09