badminton sn [At: DN³ / P: bedminton / Pl: ~uri / E: eg badminton] 1-2 (Partidă de) joc sportiv, originar din China și Japonia, asemănător cu tenisul, practicat cu o minge mică prevăzută cu pene sau un fel de aripioară de plastic, aruncată cu racheta.

BADMINTON s. n. Joc sportiv asemănător cu tenisul, în care mingea cu pene nu trebuie să atingă solul. [Pr.: bédminton] – Din engl., fr. badminton.

BÁDMINTON s. n. Joc sportiv asemănător cu tenisul, practicat cu o minge de plută prevăzută cu pene, care se aruncă cu racheta. – Din engl., fr. badminton.

BÁDMINTON s.n. Joc sportiv, originar din China și Japonia, asemănător cu tenisul, practicat cu o minge mică prevăzută cu pene sau un fel de aripioară de plastic, care se aruncă cu racheta. [Pron. bedminton. / < engl. badminton, cf. Badminton – oraș în Anglia].

BADMINTON BÉD-/ s. n. joc sportiv asemănător cu tenisul, practicat cu o minge mică și ușoară, care se lovește cu racheta. (< engl. badminton)

badminton s. n. (sport) Joc sportiv, înrudit cu tenisul, practicat cu o minge mică prevăzută cu pene sau cu un fel de aripioare de plastic, care se aruncă cu racheta ◊ „Un sport mai puțin cunoscut: badminton.” Pr.R.TV 11 III 78 p. 14 [pron. bédminton] (cuv. engl.; cf. fr. badminton; DN3)

BADMINTON [pr.: bédminton] n. sport Joc asemănător cu tenisul, practicat cu o minge mică și ușoară, prevăzută cu pene, care este lovită cu o rachetă. /Cuv. engl.

badminton (angl.) [pron. bédminton] s. n.

badminton s. n. [pron. engl. bédminton]