8 definiții pentru badinerie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

badinerie sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr badinerie] 1 (Frm) Glumă. 2 (Frm) Copilărie. 3 (Muz) Piesă instrumentală cu caracter glumeț, vesel și ritm vioi (din suitele franceze și germane din sec. XVIII).

BADINERÍE s. f. (Muz.) Mișcare cu caracter dansat în suitele franceze și sonatele germane din sec. XVIII. – Din fr. badinerie.

BADINERÍE, badinerii, s. f. (Muz.) Piesă vioaie cu caracter glumeț (din suitele franceze și germane din secolul al XVIII-lea). – Din fr. badinerie.

BADINERÍE s.f. 1. (Franțuzism) Glumă; copilărie. 2. (Muz.) Piesă instrumentală cu caracter glumeț, vesel și ritm vioi. [Gen. -iei. / < fr. badinerie, cf. prov. badin – glumeț, vesel].

BADINERÍE s. f. 1. glumă; joacă. 2. (muz.) piesă instrumentală cu caracter glumeț, vesel și ritm vioi. 3. dans francez de origine populară cu caracter glumeț. (< fr. badinerie)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

badineríe s. f., art. badinería, g.-d. badineríi, art. badineríei

badineríe s. f., art. badinería, g.-d. badineríi, art. badineríei; pl. badineríi


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

badinerie (cuv. fr. [badinri] „glumă, joacă”), numele unei piese vioaie, cu caracter glumeț (în felul scherzo*ului), din suitele* franceze și germane din sec. 18. Măsura. binară* (2/4 sau ¢), se păstrează riguros. (Ex. J.S. Bach, Suita a II-a pt. orch., BWV 1067, ultima parte; Telemann, Badinage, în C și în tempo Très vite, din Suita „Musique de table”). Sin fr.: badinage.

Intrare: badinerie
badinerie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • badinerie
  • badineria
plural
  • badinerii
  • badineriile
genitiv-dativ singular
  • badinerii
  • badineriei
plural
  • badinerii
  • badineriilor
vocativ singular
plural

badinerie

etimologie: