15 definiții pentru badian


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BADIÁN, badiani, s. m. Arbust din China și Japonia, cu frunze, flori, tulpină și fructe plăcut mirositoare, folosite la fabricarea lichiorurilor, în medicină etc. (Illicium anisatum); p. restr. fructul acestui arbust. [Pr.: -di-an] – Din fr. badiane.

badián sm [At: PANȚU, PL.2 / P: ~di-an / V: -dea-ion, băulean / Pl: ~ieni / E: fr badiane, ger Badian] 1 (Bot; reg) Anason franțuzesc (Illicium verum). 2 Arbust din China și Japonia, cu frunze, flori, tulpină și fructe plăcut mirositoare, întrebuințate la fabricarea lichiorurilor, în medicină etc. (Illicium anisatum). 3 (Pre) Fructul acestui arbust.

BADIÁN, badiani, s. m. Arbust din China și Japonia cu frunze, flori, tulpină și fructe plăcut mirositoare, întrebuințate la fabricarea lichiorurilor, în medicină etc. (Illicium anisatum); p. restr. fructul acestui arbust. [Pr.: -di-an] – Din fr. badiane.

BADIÁN, badiani, s. m. Arbust cultivat în China și Japonia, ale cărui frunze, flori, tulpină și fructe răspândesc un miros aromatic; se întrebuințează la fabricarea lichiorurilor, în medicină etc. (Illicium anisatum); fructul acestui arbust. [Pr.: -di-an] – Fr. badiane.

BADIÁN s.m. Arbust din Extremul Orient, ale cărui frunze, flori și tulpină răspândesc un miros aromatic. [Pron. -di-an- / < fr. badiane].

BADIÁN s. m. arbust din Extremul Orient ale cărui frunze, flori și tulpină răspândesc un miros aromatic. (< fr. badiane)

BADIÁN ~i m. Arbust cultivat pentru frunzele, florile și fructele sale, care conțin substanțe aromatice și care se utilizează în industria farmaceutică și la producerea unor lichioruri. [Sil. -di-an] /<fr. badiane

badian m. arbore mare din China și Japonia al cărui rod e anasonul stelat. [Nemț. BADIAN].

*badiánă f., pl. e (fr. badiane, d. pers. badian, anison). Un gen de plante foarte aromatice (din familia magnoliiĭ) dintre care o specie dă anisonu stelat (illicium anisatum), cu care se aromatizează rachiurile. – În Trans., -an (după germ.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!badián (-di-an) s. m., pl. badiáni

badián s. m. (sil. -di-an), pl. badiáni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BADIÁN s. v. anason-franțuzesc.

BADIAN s. (BOT.; Illicium anisatum) anason-franțuzesc, anason-stelat.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

badián s. m. – (Trans.) Anason (Pimpinella anisum). Germ. Badian. Termen farmaceutic, sec. XIX.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BADIÁN s.m. Arbust originar din Asia (Illicium verum / Illicium anisatum); fructul acestuia în formă de capsulă stelată (steluțe) cu 8 semințe, cu puternică aromă de anason, numit de aceea și „anason stelat”, utilizat ca mirodenie; tradițional, în țările asiatice se mestecă după masă semințe de badian, considerate a fi digestive. – Fr. badiane, engl. badian, star anise, germ. Sternanis.

Intrare: badian
  • silabație: ba-di-an
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • badian
  • badianul
  • badianu‑
plural
  • badiani
  • badianii
genitiv-dativ singular
  • badian
  • badianului
plural
  • badiani
  • badianilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

badian

  • 1. Arbust din China și Japonia, cu frunze, flori, tulpină și fructe plăcut mirositoare, folosite la fabricarea lichiorurilor, în medicină etc. (Illicium anisatum); prin restricție fructul acestui arbust.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: