Definiția cu ID-ul 964521:
Enciclopedice
BACĂU orașul, cf. magh. bakó „călău”. 1. – fam., ard., 1722 (Paș); – Ion, act. 2. Bacîu (Has), pus în legătură de Hasdeu cu numele orașului Bacău. 3. Băcăoiu, act. 4. Băcăuan, St., uricar (Isp I2), probabil fiind originar din tîrgul Bacău. 5. Băcăinț s., ard.