11 definiții pentru baclava


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

baclavá sf [At: DIONISIE, C. II, 59 / V: pa- / Pl: ~le / E: tc baklava] 1 Prăjitură de origine orientală, foarte dulce, din foi subțiri, nuci sau migdale pisate și miere ori sirop de zahăr. 2 (Rar; pex) Suprafață în romburi.

BACLAVÁ, baclavale, s. f. Prăjitură preparată din foi de plăcintă, nuci sau migdale și miere ori sirop de zahăr. – Din tc. baklava.

BACLAVÁ, baclavale, s. f. Prăjitură preparată din foi de plăcintă, nuci sau migdale și miere sau sirop de zahăr. – Din tc. baklava.

BACLAVÁ, baclavale, s. f. Un fel de prăjitură în formă de romb sau de dreptunghi, preparată din foi. de plăcintă, nuci sau migdale și miere sau sirop de zahăr. V. sarailie. Hei! S-a trecut timpul baclavalelor pentru voi, chir Panaite! ALECSANDRI, T. 138. Alivenci, iaurt, seralii, baclavale, plăcinte, învîrtite ș.c.l. se îngropau în stomahul lui ca într-un abis fără fund. NEGRUZZI, S. I 286. ♦ Fig. (Rar) Romb. O plapomă de cir verde, cusută în baclavale. D. ZAMFIRESCU, la TDRG.

BACLAVÁ, baclavale, s. f. Prăjitură preparată din foi de plăcintă, nuci sau migdale și miere sau sirop de zahăr. – Tc. baklava.

BACLAVÁ ~le f. Preparat culinar din foi de plăcintă, miez de nucă sau de migdale, stropit cu sirop de miere sau de zahăr. [Art. baclavaua; G.-D. baclavalei; Sil. ba-cla-] /<turc. baklava, paklava

baclavà f. plăcintă înfoiată, gătită cu miere sau zahăr, cu nuci sau migdale. [Turc. BAKLAVA (PAKLAVA), de unde și varianta Mold. paclava].

baclavá și (Mold. nord) pa- f. (turc. baklava) Un fel de prăjitură compusă din foĭ puse una peste alta (și care aŭ între ele nucĭ saŭ migdale pisate), tăĭate în formă de romburĭ și opărite cu sirop de zahăr saŭ de mĭere. V. sarailie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

baclavá (ba-cla-) s. f., art. baclaváua, g.-d. art. baclaválei; pl. baclavále, art. baclaválele

baclavá s. f. (sil. -cla-), art. baclaváua, g.-d. art. baclaválei; pl. baclavále


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

baclavá (baclavále), s. f. – Prăjitură orientală din foi de plăcintă, cu miere și migdale. – Mr. băclăvă. Tc. baklava (Roesler 588; Șeineanu, II, 33; Ronzevalle 46) de unde și ngr. μπαϰλαβᾶς, bg. baklava.

Intrare: baclava
  • silabație: -cla-
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baclava
  • baclavaua
plural
  • baclavale
  • baclavalele
genitiv-dativ singular
  • baclavale
  • baclavalei
plural
  • baclavale
  • baclavalelor
vocativ singular
plural