baciță sf vz batiță

batiță² sf [At: COMAN, GL. / Pl: ? / E: nct] (Reg) Resturi de la topirea untului.

batiță¹ sf [At: PASCU, S. 259 / Pl: ~țe, ~ți / E: bate + -iță] (Reg) 1 Titirez. 2 Bătaie de inimă.

băcit², ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: băci] (Îvr) 1 Preparat². 2 Mocăit². 3 Zăbovit². 4 Băciuit² (4). 5 Locuit². 6 (D. păr, rufe) Care a fost uns cu unt și usuc pentru a fi apărat de insecte.

băciță sf [At: TURCU, E. 78 / Pl: ~ițe / E: baci + -iță] 1 (Reg) Femeie care administrează o stână. 2 Femeie care prepară derivatele laptelui de oaie. 3-6 Soție a baciului (1-4).

băcíță s.f. 1 Femeie care conduce o stînă. 2 Soția baciului. • pl. -e. /baci + -iță.

❍BATIȚĂ (pl. -țe) sf. Băn. Un fel de cursă, din lemn de soc, pentru prins păsări [comp. BATCĂ³2].

❍BĂCIȚĂ (pl. -ițe) sf. Trans. 🐑 1 Femeia baciului ¶ 2 Femeia care se ocupă la stînă cu strîngerea laptelui și fabricarea brînzei.

BĂCIȚĂ, băcițe, s. f. (Transilv., Munt.) Femeie care conduce o stînă și prepară brînza, untul și urda.

BĂCIȚĂ, băcițe, s. f. Femeie care conduce o stînă; soția baciului. – Din baci + suf. -iță.

BĂCIȚĂ ~e f. 1) rar Femeie care conduce o stână. 2) Soția baciului. /baci + suf. ~iță

băcíță f., pl. e (d. bacĭ). Femeĭe care îngrijește de produsele stîneĭ la ciobaniĭ Ardelenĭ.

băciță (pop.) s. f., g.-d. art. băciței; pl. băcițe

băciță (pop.) s. f., g.-d. art. băciței; pl. băcițe

băciță s. f., g.-d. art. băciței; pl. băcițe