babit sn [At: DN³ / Pl: ~iți / E: eg babbit] (Teh) Aliaj rezistent la fricțiune, cu temperatură de topire joasă.

babít s.n. (metalurg.) Aliaj pe bază de staniu, stibiu și cupru, cu temperatura de topire joasă, rezistent la fricțiune, utilizat în construcția lagărelor de alunecare. • scris și babbit. /<fr., engl. babbitt.

BABIT s.n. (Tehn.) Aliaj rezistent la fricțiune, cu temperatură de topire joasă. [< fr., engl. babbit].

băbit², ~ă sf, a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: băbi] 1-2 (Femeie) care a devenit babă (1). 3-4 sf, a (Femeie) care este babă (1). 5-6 (Femeie) care are comportament de babă (1). 7-8 (Femeie) care a îmbătrânit înainte de vreme.

băbit¹ sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: băbi] 1-4 (Rar) Băbire (1-4).

babbít s.n. v. babit.

BABBIT s. n. aliaj de staniu, stibiu și cupru, rezistent la fricțiune. (<fr. babbit)

babit s. n., pl. babite

!babbit (aliaj) (engl.) [pron. bebit] s. n., art. babbitul [pron. bebitul]

babbit s. n.

babbit s. n.

BABÍT (< fr. {i}) s. n. Aliaj antifricțiune pe bază de staniu, stibiu și cupru, utilizat pentru confecționarea căptușelilor de cuzineți.