babit sn [At: DN³ / Pl: ~iți / E: eg babbit] (Teh) Aliaj rezistent la fricțiune, cu temperatură de topire joasă.

babít s.n. (metalurg.) Aliaj pe bază de staniu, stibiu și cupru, cu temperatura de topire joasă, rezistent la fricțiune, utilizat în construcția lagărelor de alunecare. • scris și babbit. /<fr., engl. babbitt.

BABIT s.n. (Tehn.) Aliaj rezistent la fricțiune, cu temperatură de topire joasă. [< fr., engl. babbit].

băbi [At: LM / Pzi: ~besc / E: babă] 1 vi A deveni babă (1). 2 vi A fi babă (1). 3 vr A se comporta ca o babă. 4 vr (Pan) A îmbătrâni înainte de vreme.

băbit¹ sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: băbi] 1-4 (Rar) Băbire (1-4).

băbit², ~ă sf, a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: băbi] 1-2 (Femeie) care a devenit babă (1). 3-4 sf, a (Femeie) care este babă (1). 5-6 (Femeie) care are comportament de babă (1). 7-8 (Femeie) care a îmbătrânit înainte de vreme.

babbít s.n. v. babit.

băbí vb. IV. refl. (fam.) 1 A deveni babă. ◆ A se comporta ca o babă. 2 A îmbătrîni înainte de vreme. • prez.ind. -esc. /babă + -i.

BABBIT s. n. aliaj de staniu, stibiu și cupru, rezistent la fricțiune. (<fr. babbit)

babit s. n., pl. babite

!babbit (aliaj) (engl.) [pron. bebit] s. n., art. babbitul [pron. bebitul]

babbit s. n.

babbit s. n.

BABÍT (< fr. {i}) s. n. Aliaj antifricțiune pe bază de staniu, stibiu și cupru, utilizat pentru confecționarea căptușelilor de cuzineți.

BĂBI vb. (Ban.) A moși. Bebĕsk. Obstetricor. AC, 329. Etimologie: scr. babiti. Vezi și babă. verb