8 definiții pentru babină
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
babină sf [At: SADOVEANU, V. ROM. mai 1939, 8 / Pl: ~ne/ E: fr babine] (Rar) Parte groasă, care atârnă, a buzelor unor animale.
babínă s.f. (zool.) Partea groasă, care atîrnă, a buzelor unor animale. • pl. -e. /<fr. babine.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
BABÍNĂ, babine, s. f. (Rar) Buză (la animale). Un prepelicar cu cap mare, cu babinele dezvoltate. V. ROM. mai 1939, 8.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BABÍNĂ, babine, s. f. (Rar) Partea groasă (și care atîrnă) a buzelor unor animale. – Fr. babine.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de paula
- acțiuni
BABÍNĂ s.f. (Rar) Partea groasă, care atârnă, a buzelor unor animale. [< fr. babine].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BABÍNĂ s. f. partea groasă, care atârnă, a buzelor unor animale. (<fr. babine)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
babínă s. f., pl. babíne
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
babínă (babíne), s. f. – Buză groasă. Fr. babine (sec. XX). Galicism, folosit ca termen tehnic de vînătoare (Sadoveanu).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
babină, babinesubstantiv feminin
- 1. Buză (la animale). DLRLC DLRM DNsinonime: buză
- Un prepelicar cu cap mare, cu babinele dezvoltate. V. ROM. mai 1939, 8. DLRLC
-
etimologie:
- babine DLRM DN