2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BABILONIÁN, -Ă, babilonieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în Babilon, în milen. II-I î. H.; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Babilonic. Cultura babiloniană.Babilon (n. pr.) + suf. -ian.

babilonian, ~ă [At: DA ms / Pl: ~ieni, ~iene / E: Babilon + -ean] 1 smf (Lpl) Populație semitică ce a trăit în Babilon în mileniile 2-1 a. C. 2 smf (Șls) Persoană din babilonieni (1). 3-5 a Babilonic (1-3).

babilonián, s.m., s.f, adj. 1 s.m., s.f. (la pl.) Populație semitică ce a trăit în statul sclavagist Babilon, în milen. 2-1 î.Hr., dezvoltînd o bogată cultură materială și spirituală; (și la sg.) persoană care aparținea acestei populații; persoană care facea parte din populația de bază a Babilonului sau era originară de acolo. 2 adj. Care aparține Babilonului sau babilonienilor, care se referă la Babilon sau la babilonieni; babilonic. Cultura babiloniană. ◆ (subst. f.) Dialect akkadian vorbit în Mesopotamia. • sil. -ni-an. pl. -ieni, -iene. și babiloneán, -ă s.m., s.f, adj. /nm. pr. (oraș antic în Mesopotamia) Babilon + -ean; cf. fr. babylonien.

BABILONIÁN, -Ă, babilonieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică ce a trăit în Babilon, în mileniile 2-1 a. Cr.; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Babilonic. Cultura babiloniană.Babilon (n. pr.) + suf. -ean.

BABILONIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Babilon; babilonic. ♦ s. n. dialect akkadian vorbit în Mesopotamia. (<fr. babylonien)

BABILONIÁN1 ~ánă (~éni, ~éne) Care aparținea Babilonului sau populației lui; propriu Babilonului. /<fr. babylonien

BABILONIÁN2 ~ánă (~éni, ~éne) m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a statului Babilon sau era originară din Babilon. /<fr. babylonien


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. babiloniánă, pl. babiloniéne

babilonián s. m., adj. m. (sil. -ni-an), pl. babiloniéni (sil. -ni-eni); f. sg. babiloniánă, g.-d. art. babiloniénei, pl. babiloniéne

asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BABILONIÁN adj. babilonic. (Cultura ~.)

BABILONIAN adj. babilonic. (Cultura ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BABILONEÁN, Ă (< Babilon) s. m. și s. f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Populație semitică care a trăit în Babilon; în milen. 2-1 î. Hr. a dezvoltat o bogată cultură materială și spirituală. ♦ Persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Care aparține Babilonului sau populației acestuia, privitor la Babilon sau la populația acestuia. ♦ Arta b. v. artă mesopotamiană.

Intrare: babilonian (adj.)
babilonian1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ni-an
adjectiv (A21)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • babilonian
  • babilonianul
  • babilonianu‑
  • babilonia
  • babiloniana
plural
  • babilonieni
  • babilonienii
  • babiloniene
  • babilonienele
genitiv-dativ singular
  • babilonian
  • babilonianului
  • babiloniene
  • babilonienei
plural
  • babilonieni
  • babilonienilor
  • babiloniene
  • babilonienelor
vocativ singular
plural
Intrare: babilonian (s.m.)
babilonian2 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: -ni-an
substantiv masculin (M23)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • babilonian
  • babilonianul
  • babilonianu‑
plural
  • babilonieni
  • babilonienii
genitiv-dativ singular
  • babilonian
  • babilonianului
plural
  • babilonieni
  • babilonienilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

babilonian (adj.)

etimologie:

babilonian, -ă (persoană) babilonian babiloniană

  • 1. (la) plural Populație semitică care a trăit în Babilon, în mileniile II-I î. H.
    surse: DEX '09
    • 1.1. (la) singular Persoană care a aparținut acestei populații.
      surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: