bătrânește av [At: LM / E: bătrân + -ește] Ca bătrânii (1).

BĂTRÂNEȘTE adv. Ca bătrânii; în felul bătrânilor. /bătrân + suf. ~ește

bătrâni v vz îmbătrâni

îmbătrâni [At: PSALT, SCH. 114 / S și: (înv) înb~ / Pzi: ~nesc / E: în- + bătrân] 1 vi (D. ființe) A deveni bătrân Si: (îvp) a bătrâni. 2 vi (Fig; rar; d. obiecte) A se uza. 3 vtf A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.) Si: (îvp) a bătrâni. 4 vtf A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate Si: (îvp) a bătrâni. 5 vi (Pfm; îe) A ~ în vatră A rămâne fată bătrână. 6 vt (Teh) A schimba structura, proprietățile și aspectul unor materiale sau produse, pentru a le da aspectul unui lucru vechi. 7 vt (Ind) A trece lent și repetat un metal de la o temperatură ordinară la una joasă, de la o stare instabilă la una stabilă, pentru a obține un metal ale cărui calități să nu se mai schimbe.

bătrînește adv. Ca bătrînii, în felul bătrînilor. • /bătrîn + -ește.

BĂTRÎNEȘTE adv. Ca bătrînii, în felul bătrînilor: mam’-mare se ridică ~ și se duce în coridor (CAR.) .

†BĂTRÎNI... = ÎMBĂTRÎNI.

BĂTRÎNEȘTE adv. Ca bătrînii, în felul bătrînilor. Masinca nu se codi să-i scrie patru pagini pline, bătrînește, rugîndu-l... să aibă milă de fratele lor năpăstuit. BASSARABESCU, V. 15. Mam’mare se ridică bătrînește și se duce în coridor. CARAGIALE, O. II 162.

BĂTRÎNI vb. IV v. îmbătrîni.

ÎMBĂTRÎNI, îmbătrînesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrîn. Noi trăim cu părerea că numai omul îmbătrînește, să scutură și cade. DELAVRANCEA, A. 35. Însoară-te pînă a nu îmbătrîni. NEGRUZZI, S. I 251. Îmbătrînești fără vreme. ȘEZ. I 221. ♦ Tranz. A face pe cineva să devină bătrîn (prin supărări, griji, necazuri etc.). Vremea... ne îmbătrînește și ne duce la moarte. IBRĂILEANU, A. 187. De ce m-ai îmbătrînit? TEODORESCU, P. P. 277. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent proprietățile caracteristice, în condiții normale de serviciu sau de depozitare. – Variantă: bătrîni vb. IV.

BĂTRÎNEȘTE adv. Ca bătrînii. – Din bătrîn + suf. -ește.

A ÎMBĂTRÂNI ~esc 1. intranz. 1) (despre organisme vii) A deveni bătrân; a ajunge (treptat) în stare de bătrânețe. 2) (despre mașini, unelte, materiale) A pierde lent calitățile inițiale prin trecerea timpului. 2. tranz. 1) (persoane) A face să devină bătrân înainte de timp; a aduce în stare de bătrânețe. 2) A face să pară mai bătrân decât este în realitate. Machiajul ~ește. [Sil. -bă-trâ-] /în + bătrân

îmbătrânì a. a (se) face bătrân.

2) bătrînésc V. îmbătrînesc.

bătrînéște adv. Ca bătrîniĭ: acest copil vorbește bătrînește.

îmbătrînésc v. intr. Ajung bătrîn: a îmbătrîni de suferințe. V. tr. Fac bătrîn: l-aŭ îmbătrînit suferințele. – Vechĭ, azĭ Trans. P. P. bătrînesc.

bătrânește (desp. bă-trâ-) adv.

bătrânește (bă-trâ-) adv.

bătrânește adv. (sil. -trâ-)

îmbătrâni (a ~) (desp. -bă-trâ-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânesc, 3 sg. îmbătrânește, imperf. 1 îmbătrâneam; conj. prez. 1 sg. să îmbătrânesc, 3 să îmbătrânească

îmbătrâni (a ~) (-bă-trâ-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânesc, imperf. 3 sg. îmbătrânea; conj. prez. 3 să îmbătrânească

îmbătrâni vb. (sil. -trâ-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânesc, imperf. 3 sg. îmbătrânea; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbătrânească

a îmbătrâni la vatră expr. (pop.) a rămîne fată bătrînă / nemăritată.

BĂTRÂNEȘTE adv. moșnegește.

ÎMBĂTRÂNI vb. a se trece, a se veșteji, (înv.) a se învechi, a (se) mători. (X a ~ de tot.)

BĂTRÎNEȘTE adv. moșnegește.

ÎMBĂTRÎNI vb. a se trece, a se veșteji, (înv.) a se învechi, a (se) mători. (X a ~ de tot.)

Bătrânește ≠ tinerește

A îmbătrâni ≠ a întineri

bătrâni, bătrânesc, vb. intranz. – (rar) A îmbătrâni; a deveni bătrân, înaintat în vârstă: „Frunza gălbine de vânt, / Omu bătrâne de gând” (Papahagi, 1925: 172). – Var. a lui îmbătrâni (MDA); din bătrân (< lat. betranus = veteranus „vechi, de demult”).

bătrâni, -esc, vb. intranz. – (rar.) A îmbătrâni; a deveni bătrân, înaintat în vârstă: „Frunza gălbine de vânt, / Omu bătrâne de gând” (Papahagi 1925: 172). – Din bătrân (< lat. veteranus).