6 definiții pentru bărdăcuță

bărdăcúță sf vz bărdăcuț

BĂRDĂCÚȚĂ, bărdăcuțe, s. f. Diminutiv al lui bărdacă (1). – Bărdacă + suf. -uță.

BĂRDĂCÚȚĂ, bărdăcuțe, s. f. Diminutiv al lui bărdacă (1). – Bărdacă + suf. -uță.

BĂRDĂCÚȚĂ, bărdăcuțe, s. f. Diminutiv al lui b ă r d a c ă; căniță, ulcică. Boiul îi era așa de gingaș, încit îți venea să o bei într-o bărdăcuță de apă. ISPIRESCU, L. 20.

BĂRDĂCÚȚĂ, bărdăcuțe, s. f. Diminutiv al lui bărdacă.

bărdăcúță s. f. /bărdăcúț s. n., pl. bărdăcúțe

Intrare: bărdăcuță
bărdăcuță substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bărdăcuță bărdăcuța
plural bărdăcuțe bărdăcuțele
genitiv-dativ singular bărdăcuțe bărdăcuței
plural bărdăcuțe bărdăcuțelor
vocativ singular
plural