12 definiții pentru bărbătuș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bărbătúș sm [At: MÂNDRESCU, L. P. 106 / Pl: ~i / E: bărbat + -uș] 1-2 (Reg; rar; șhp) Bărbățel (1-2).

bărbătúș sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~i / E: bărbat + -uș] 1-2 Animal (sau pasăre) de sex masculin. 3 (Țes) Cui care se introduce într-una din găurile lopățelei din amnarul războiului.

BĂRBĂTÚȘ, bărbătuși, s. m. Mascul al unor animale. – Bărbat + suf. -uș.

BĂRBĂTÚȘ, bărbătuși, s. m. Mascul al unor animale. – Bărbat + suf. -uș.

BĂRBĂTÚȘ, bărbătuși, s. m. 1. Nume indicînd partea bărbătească a unor animale (care nu au denumire specială pentru fiecare sex). Bărbătușul rîndunicii. 2. (Rar) Diminutiv al lui bărbat1 (1). Vătavul Pitărel vîrî capul pe ușă. Era un bărbătuș mititel, negricios și ager ca o zvîrlugă. SADOVEANU, F. J. 89.

BĂRBĂTÚȘ, bărbătuși, s. m. 1. Nume care indică partea bărbătească a unor animale. 2. (Rar) Bărbățel. – Din bărbat1 + suf. -uș.

BĂRBĂTÚȘ ~i m. 1) Mascul al unor animale sau al unor păsări. 2) Nume dat masculului unor animale sau unor păsări, care nu au denumiri speciale pentru reprezentanții fiecărui sex. /bărbat + suf. ~

bărbătúș m. (d. din bărbat). Mascul (bărbat la animale). V. băbușcă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bărbătúș s. m., pl. bărbătúși

bărbătúș s. m., pl. bărbătúși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂRBĂTÚȘ s. (ORNIT.) (rar) soț. (~ul rândunicii.)

BĂRBĂTUȘ s. (ORNIT.) (rar) soț. (~ rîndunicii.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bărbătuș Se numește așa masculul unor specii de viețuitoare. TDRG notează că e vorba de animale mici, de unde ar reieși că dimimitivul se justifică prin dimensiunile acestora. DA crede că e vorba de animale la care masculul nu are un nume aparte, ceea ce pare o lapalissadă: acolo unde există un nume specific (cocoș, bou etc.) se înțelege că nu mai este nevoie de altceva. Istoria cuvîntului pare ceva mai complicată. Femela, fiind de obicei mai mică decît bărbatul, este numită cu un diminutiv, femeiușcă, și acesta ajunge să fie folosit chiar la speciile, de dimensiuni mari. Prin analogie, bărbatul, deși nu e mic este numit bărbătuș. Avem deci aici un caz de etimologie multiplă de felul celor discutate în SLG, p. 68.

Intrare: bărbătuș
bărbătuș substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărbătuș
  • bărbătușul
  • bărbătușu‑
plural
  • bărbătuși
  • bărbătușii
genitiv-dativ singular
  • bărbătuș
  • bărbătușului
plural
  • bărbătuși
  • bărbătușilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bărbătuș

  • 1. Mascul al unor animale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: soț un exemplu
    exemple
    • Bărbătușul rândunicii.
      surse: DLRLC
  • 2. rar Diminutiv al lui bărbat.
    surse: DLRLC sinonime: bărbățel un exemplu
    exemple
    • Vătavul Pitărel vîrî capul pe ușă. Era un bărbătuș mititel, negricios și ager ca o zvîrlugă. SADOVEANU, F. J. 89.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Bărbat + sufix -uș.
    surse: DEX '98 DEX '09