BĂRĂȚIE, bărății, s. f. (Înv. și reg.) Biserică sau mănăstire catolică. – Bărat + suf. -ie.

bărăție sfs [At: ZANNE, P. VI, 485 / E: barat + -ie] 1-2 (Înv) Biserică (sau mănăstire) catolică.

bărățíe s.f. (înv.) Biserică sau mănăstire catolică. • pl. -ii. g.-d. -iei. /bărat + -ie.

BĂRĂȚIE sf. ⛪ Biserică catolică (în București) [bărat¹].

BĂRĂȚIE, bărății, s. f. (Înv. și reg.) Biserică sau mănăstire catolică. – Bărat + suf. -ie.

BĂRĂȚIE, bărății, s. f. (Învechit) Nume dat, în anumite regiuni ale țării, bisericilor sau mănăstirilor catolice.

BĂRĂȚIE, bărății, s. f. (Înv. și reg.) Biserică sau mănăstire catolică. – Din bărat + suf. -ie.

bărăție f. numele bisericilor catolice din România. [V. bărat].

bărățíe f. (d. barat). Biserică catolică în Țara Românească.

bărăție (înv., reg.) s. f., art. bărăția, g.-d. art. bărăției; pl. bărății, art. bărățiile (desp. -ți-i-)

bărăție (înv., reg.) s. f., art. bărăția, g.-d. art. bărăției; pl. bărății, art. bărățiile

bărăție s. f., art. bărăția, g.-d. art. bărăției; pl. bărății, art. bărățiile