bărăție sfs [At: ZANNE, P. VI, 485 / E: barat + -ie] 1-2 (Înv) Biserică (sau mănăstire) catolică.

BĂRĂȚÍE, bărății, s. f. (Înv. și reg.) Biserică sau mănăstire catolică. – Bărat + suf. -ie.

BĂRĂȚÍE, bărății, s. f. (Înv. și reg.) Biserică sau mănăstire catolică. – Bărat + suf. -ie.

BĂRĂȚÍE, bărății, s. f. (Învechit) Nume dat, în anumite regiuni ale țării, bisericilor sau mănăstirilor catolice.

BĂRĂȚÍE, bărății, s. f. (Înv. și reg.) Biserică sau mănăstire catolică. – Din bărat + suf. -ie.

bărăție f. numele bisericilor catolice din România. [V. bărat].

bărățíe f. (d. barat). Biserică catolică în Țara Românească.

bărățíe (înv., reg.) s. f., art. bărățía, g.-d. art. bărățíei; pl. bărățíi, art. bărățíile

bărățíe s. f., art. bărățiá, g.-d. art. bărățíei; pl. bărățíi, art. bărățíile