9 definiții pentru băltăgel băltăcel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

băltăgél sn [At: TEODORESCU, P. P. 52 / V: -cel / Pl: ~e / E: băltag + -el] 1-10 (Pop; șhp) Băltăgaș (1-10). 11-15 Lovitură de baltag (1, 3, 5, 7, 9).

BĂLTĂGÉL, băltăgele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui baltag. [Var.: băltăcel s. n.] – Baltag + suf. -el.

BĂLTĂGÉL, băltăgele, s. n. Diminutiv al lui baltag. [Var.: băltăcél s. n.] – Baltag + suf. -el.

BĂLTĂGÉL, baltagele, s. n. Diminutiv al lui baltag. Variantă: băltăcél (TEODORESCU, P. P. 52) s. n.

BĂLTĂGÉL, băltăgele, s. n. Diminutiv al lui baltag. [Var.: băltăcél s. n.]

băltăcél sn vz băltăgel

BĂLTĂCÉL s. n. v. băltăgel.

BĂLTĂCÉL s. n. v. băltăgel.

BĂLTĂCÉL s. n. v. băltăgel.

BĂLTĂCÉL s. n. v. băltăgel.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

băltăgél (rar) s. n., pl. băltăgéle

băltăgél s. n., pl. băltăgéle

Intrare: băltăgel
băltăgel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băltăgel
  • băltăgelul
  • băltăgelu‑
plural
  • băltăgele
  • băltăgelele
genitiv-dativ singular
  • băltăgel
  • băltăgelului
plural
  • băltăgele
  • băltăgelelor
vocativ singular
plural
băltăcel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRM, DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băltăcel
  • băltăcelul
  • băltăcelu‑
plural
  • băltăcele
  • băltăcelele
genitiv-dativ singular
  • băltăcel
  • băltăcelului
plural
  • băltăcele
  • băltăcelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

băltăgel băltăcel

  • 1. rar Diminutiv al lui baltag.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Baltag + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09