17 definiții pentru bălega / băliga băliga


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂLEGÁ, pers. 3 bálegă, vb. I. Refl. A-și elimina, a-și depune baliga. [Var.: băligá vb. I] – Din baligă.

BĂLEGÁ vb. I v. băliga.

BĂLEGÁ vb. I. v. băliga.

băligá [At: NECULCE, L. / V: (îvp) -lega / Pzi: 3 báligă, bálegă / E: baligă + -i] 1-2 vtr (D. animale mari) A elimina baligă (1) Si: (reg) băligăra (1-2). 3-4 vtr (Pex; d. oameni) A elimina excremente Si: (reg) a (se) băligăra (3-4). 5 vt A murdări pe cineva cu baligă (1). 6 vt A murdări pe cineva cu excremente Si: a băligăra (6). 7-10 vt (Fig) (A umple sau) a împroșca pe cineva (cu murdării ori) vorbe urâte Si: (reg) a băligăra (7-10).

BĂLIGÁ, pers. 3 báligă, vb. I. Refl. A-și elimina, a-și depune baliga. [Var.: bălegá vb. I] – Din baligă.

BĂLIGÁ, bálig, vb. I. Refl. (Despre animale) A-și lepăda baliga. – Variantă: bălegá vb. I.

BĂLIGÁ, pers. 3 báligă, vb. I. Refl. A-și depune baliga. [Var.: bălegá vb. I] – Din baligă.

A SE BĂLIGÁ pers. 3 se báligă intranz. (despre animale) A-și evacua baliga. /Din baligă

A BĂLIGÁ pers. 3 báligă tranz. pop. A murdări cu (sau de) baligă; a umplea de baligă. /Din baligă

balíg (mă), a se băligá v. refl. (d. baligă). Se zice despre vitele marĭ cînd scot baliga. V. tr. Măgaru băliga banĭ (în poveste).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bălegá / băligá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bálegă / se báligă

băligá vb., ind. prez. 3 sg. báligă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂLIGÁ vb. (prin Mold.) a se băligăra.

BĂLIGA vb. (prin Mold.) a se băligăra.

Intrare: bălega / băliga
verb (V74)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bălega
  • bălegare
  • bălegat
  • bălegatu‑
  • bălegând
  • bălegându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • balegă
(să)
  • balege
  • bălega
  • bălegă
  • bălegase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • balegă
(să)
  • balege
  • bălegau
  • bălega
  • bălegaseră
verb (V74)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • băliga
  • băligare
  • băligat
  • băligatu‑
  • băligând
  • băligându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • baligă
(să)
  • balige
  • băliga
  • băligă
  • băligase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • baligă
(să)
  • balige
  • băligau
  • băliga
  • băligaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bălega / băliga băliga

  • 1. A-și elimina, a-și depune balega.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: băligăra

etimologie:

  • baligă
    surse: DEX '98 DEX '09