6 definiții pentru bălăcărie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bălăcăríe sf [At: LB / Pl: ~ii / E: bălăcări + -ie] (Reg) Vorbă de ocară, trivială Si: (îrg) bălăcăritură.
BĂLĂCĂRÍE, bălăcării, s. f. (Înv.) Vorbă injurioasă, trivială. – Bălăcări + suf. -ie.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BĂLĂCĂRÍE, bălăcării, s. f. (Reg.) Vorbă injurioasă, trivială. – Bălăcări + suf. -ie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BĂLĂCĂRÍE, bălăcării, s. f. (Reg.) Vorbă urâtă, murdară. – Din bălăcări + suf. -ie.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
bălăcăríe (înv.) s. f., art. bălăcăría, g.-d. art. bălăcăríei; pl. bălăcăríi, art. bălăcăríile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bălăcăríe s. f., art. bălăcăría, g.-d. art. bălăcăríei; pl. bălăcăríi, art. bălăcăríile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: bălăcărie
bălăcărie substantiv feminin
| substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
bălăcărie
- surse: DEX '09 DEX '98
etimologie:
- Bălăcări + sufix -ie.surse: DEX '09