6 definiții pentru bălăcărie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bălăcăríe sf [At: LB / Pl: ~ii / E: bălăcări + -ie] (Reg) Vorbă de ocară, trivială Si: (îrg) bălăcăritură.

BĂLĂCĂRÍE, bălăcării, s. f. (Înv.) Vorbă injurioasă, trivială. – Bălăcări + suf. -ie.

BĂLĂCĂRÍE, bălăcării, s. f. (Reg.) Vorbă injurioasă, trivială. – Bălăcări + suf. -ie.

BĂLĂCĂRÍE, bălăcării, s. f. (Reg.) Vorbă urâtă, murdară. – Din bălăcări + suf. -ie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bălăcăríe (înv.) s. f., art. bălăcăría, g.-d. art. bălăcăríei; pl. bălăcăríi, art. bălăcăríile

bălăcăríe s. f., art. bălăcăría, g.-d. art. bălăcăríei; pl. bălăcăríi, art. bălăcăríile

Intrare: bălăcărie
bălăcărie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăcărie
  • bălăcăria
plural
  • bălăcării
  • bălăcăriile
genitiv-dativ singular
  • bălăcării
  • bălăcăriei
plural
  • bălăcării
  • bălăcăriilor
vocativ singular
plural

bălăcărie

  • 1. învechit Vorbă injurioasă, trivială.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Bălăcări + sufix -ie.
    surse: DEX '09