10 definiții pentru băietănaș

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂIETĂNÁȘ, băietănași, s. m. Diminutiv al lui băietan. [Var.: băitănáș s. m.] – Băietan + suf. -aș.

băietănáș sm [At: SADOVEANU, N. F. 46 / P: bă-ie- / V: băe-, băit- / Pl: ~i / E: băietan + -aș] 1-2 (Șhp) Băietan (1) (mic).

băietănáș s.m. Dim. al lui băietan. • pl. -i. și băitănáș s.m. /băietan + -.

BĂIETĂNÁȘ, băietănași, s. m. Diminutiv al lui băietan. [Var.: băitănáș s. m.] – Băietan + suf.-aș.

BĂIETĂNÁȘ, băietănași, s. m. (Regional) Diminutiv al lui băietan. Intrară pe rînd, repeziți peste prag, vreo cinci băietănași. CAMILAR, N. II 270. Deasupra pantalonilor, băietănașul purta o cămașă. SADOVEANU, N. F. 53. – Variantă: băitănáș (SADOVEANU, F. J. 284) s. m.

BĂIETĂNÁȘ, băietănași, s. m. Diminutiv al lui băietan. [Var.: băitănáș s. m.]

BĂITĂNÁȘ s. m. v. băietănaș.

BĂITĂNÁȘ s. m. v. băietănaș.

BĂITĂNÁȘ s. m. v. băietănaș.

BĂITĂNÁȘ s. m. v. băietănaș.

băitănáș sm vz băietănaș

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

băietănaș (rar) s. m., pl. băietănași

băietănáș s. m., pl. băietănáși

Intrare: băietănaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băietănaș
  • băietănașul
  • băietănașu‑
plural
  • băietănași
  • băietănașii
genitiv-dativ singular
  • băietănaș
  • băietănașului
plural
  • băietănași
  • băietănașilor
vocativ singular
  • băietănașule
  • băietănașe
plural
  • băietănașilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băitănaș
  • băitănașul
  • băitănașu‑
plural
  • băitănași
  • băitănașii
genitiv-dativ singular
  • băitănaș
  • băitănașului
plural
  • băitănași
  • băitănașilor
vocativ singular
  • băitănașule
  • băitănașe
plural
  • băitănașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

băietănaș, băietănașisubstantiv masculin

  • 1. Diminutiv al lui băietan. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Intrară pe rînd, repeziți peste prag, vreo cinci băietănași. CAMILAR, N. II 270. DLRLC
    • format_quote Deasupra pantalonilor, băietănașul purta o cămașă. SADOVEANU, N. F. 53. DLRLC
etimologie:
  • Băietan + sufix -aș. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.