2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

băiețesc, ~ească a [At: D. ZAMFIRESCU, R. 244 / P: bă-ie~ / V: băe~ / Pl: ~ești / E: băiat + -esc] 1 (D. înfățișare, obiceiuri, purtare) De băiat (10). 2 Specific băieților (10).

BĂIEȚÉSC, -EÁSCĂ, băiețești, adj. De băiat, specific băieților. – Băiat + suf. -esc.

BĂIEȚÉSC, -EÁSCĂ, băiețești, adj. De băiat, specific băieților. – Băiat + suf. -esc.

BĂIEȚÉSC, -EÁSCĂ, băiețești, adj. (Despre haine, înfățișare, obiceiuri, maniere, purtare etc.) De băiat, de tînăr. Fată îmbrăcată în haine băiețești.

BĂIEȚÉSC, -EÁSCĂ, băiețești, adj. De băiat. – Din băiat + suf. -esc.

BĂIEȚÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru băieți; de băiat. Îmbrăcăminte ~ească. /băiat + suf. ~esc

băĭețésc, -eáscă adj. De băĭat.

băieți vr [At: DEX2 / P: bă-ie~ / Pzi: esc / E: băiat + -i] (Rar; d. fete) A se comporta ca un băiat.

BĂIEȚÍ, băiețesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre fete) A se comporta băiețește. – Din băiat.

BĂIEȚÍ, băiețesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre fete) A se comporta băiețește. [Pr.: bă-ie-] – Din băiat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

băiețésc adj. m., f. băiețeáscă; pl. m. și f. băiețéști

băiețésc adj. m., f. băiețeáscă; pl. m. și f. băiețéști

băiețí vb. (sil. bă-ie-), ind. prez. 1 sg. băiețésc, 3 sg. și pl. băiețéște

Intrare: băiețesc
băiețesc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băiețesc
  • băiețescul
  • băiețescu‑
  • băiețească
  • băiețeasca
plural
  • băiețești
  • băiețeștii
  • băiețești
  • băiețeștile
genitiv-dativ singular
  • băiețesc
  • băiețescului
  • băiețești
  • băiețeștii
plural
  • băiețești
  • băiețeștilor
  • băiețești
  • băiețeștilor
vocativ singular
plural
Intrare: băieți
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • băieți
  • băiețire
  • băiețit
  • băiețitu‑
  • băiețind
  • băiețindu‑
singular plural
  • băiețește
  • băiețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • băiețesc
(să)
  • băiețesc
  • băiețeam
  • băieții
  • băiețisem
a II-a (tu)
  • băiețești
(să)
  • băiețești
  • băiețeai
  • băiețiși
  • băiețiseși
a III-a (el, ea)
  • băiețește
(să)
  • băiețească
  • băiețea
  • băieți
  • băiețise
plural I (noi)
  • băiețim
(să)
  • băiețim
  • băiețeam
  • băiețirăm
  • băiețiserăm
  • băiețisem
a II-a (voi)
  • băiețiți
(să)
  • băiețiți
  • băiețeați
  • băiețirăți
  • băiețiserăți
  • băiețiseți
a III-a (ei, ele)
  • băiețesc
(să)
  • băiețească
  • băiețeau
  • băieți
  • băiețiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

băiețesc

  • 1. De băiat, specific băieților.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Fată îmbrăcată în haine băiețești.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Băiat + sufix -esc.
    surse: DEX '09

băieți

  • 1. rar (Despre fete) A se comporta băiețește.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • băiat
    surse: DEX '98 DEX '09