5 definiții pentru băieșime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

băieșime sf [At: DA ms / P: bă-ie~ / Pl: ~mi / E: băieș + -ime] (Reg) 1 Totalitatea lucrătorilor care se ocupă cu băieșitul1 (1). 2 Mulțime de băieși (1). 3 Regiune auriferă în Munții Apuseni, cu mulți băieși (1), numită astfel de cei care locuiesc în afara ei.

BĂIEȘÍME s. f. (Reg.) Totalitatea băieșilor; mulțime de băieși. – Băieș + suf. -ime.

BĂIEȘÍME s. f. (Reg.) Totalitatea băieșilor; mulțime de băieși. – Băieș + suf. -ime.

BĂIEȘÍME s. f. (Reg.) Totalitatea băieșilor; mulțime de băieși. – Din băieș + suf. -ime.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

băieșíme (reg.) s. f., g.-d. art. băieșímii

băieșíme s. f., g.-d. art. băieșímii

Intrare: băieșime
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băieșime
  • băieșimea
plural
genitiv-dativ singular
  • băieșimi
  • băieșimii
plural
vocativ singular
plural

băieșime

  • 1. regional Totalitatea băieșilor; mulțime de băieși.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Băieș + sufix -ime.
    surse: DEX '98 DEX '09