2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

băiátă sf [At: BĂRAC, T. 8 / P: bă-ia~ / Pl: (înv) -te, ~iete / E: băia1] (Reg) Fetiță.

BĂIÁTĂ, băiete, s. f. (Reg.) Fată; fetiță. – Din băiat.

BĂIÁTĂ, băiete, s. f. (Reg.) Fată; fetiță. – Din băiat.

BĂIÁTĂ, băiete, s. f. (Reg.) Fată; fetiță. – Din băiat.

BĂIÁTĂ, băiete, s. f. (Transilv.) Fată, copilă (mică), fetiță. Ghițule, drăguțule, Răsări-ți-ar numele Prin toate grădinile, Să răsară florile, Să le strîngă fetele, Fetele, nevestele, Mai cu drag băietele. BIBICESCU, P. P. 32.

băĭátă f., pl. ĭate și ĭete (d. băiat). Trans. ș.a. Fată.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

băiátă (reg.) s. f., g.-d. art. băiétei; băiéte

băiátă s. f., pl. băiéte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂIÁTĂ s. v. copilă, fetișcană, fetiță.

băia s. v. COPILĂ. FETIȘCANĂ. FETIȚĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BĂIÁT, -Ă, băiați, -te, adj. v. BĂIA. – [Sinonime, DAR]

Intrare: băiată
substantiv feminin (F17)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băia
  • băiata
plural
  • băiete
  • băietele
genitiv-dativ singular
  • băiete
  • băietei
plural
  • băiete
  • băietelor
vocativ singular
  • băia
  • băiato
plural
  • băietelor
Intrare: băiat (part.)
băiat2 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băiat
  • băiatul
  • băiatu‑
  • băia
  • băiata
plural
  • băiați
  • băiații
  • băiate
  • băiatele
genitiv-dativ singular
  • băiat
  • băiatului
  • băiate
  • băiatei
plural
  • băiați
  • băiaților
  • băiate
  • băiatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

băiată

etimologie:

  • băiat
    surse: DEX '09 DEX '98