2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

băgắu sn [At: JARNÎK-BÎRSEANU, D. 452 / Pl: (rar) ~ri / E: mg bagó] (Trs) 1 Tutun rămas în lulea și prefăcut în scrum, pe care unii țărani îl mestecă. 2 (Îe) A nu ajunge nici cât o lulă de ~ A nu valora nimic. 3 Materie cleioasă, de culoare galben-murdar, conținând multă nicotină, care se depune după fumat pe pereții interiori ai lulelei sau ai țigării.

băgău n. Tr. tutun de mestecat, fabricat din foi subțiri și răsucite: fetele din Arpatac mereu pipă la tabac, iar cele din Satu-Nou se ’ntrec după băgău POP. [Ung. BAGÓ].

băgắŭ n. (ung. bagó). Trans. Tutunu rămas în fundu luleleĭ saŭ cleĭu (funinginea) care se formează în ĭa.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

băgắu (-uri), s. n. – Reziduu de nicotină pe fundul unei pipe. Mag. bágó (Cihac, II, 478; DAR).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

băgắu, s.n. (reg.) tutun rămas în pipă, scrum (pus uneori pe măsea pentru senzația de fumat).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Băg/an, -ău v. Bag 3 – 4.

Intrare: Băgău
Băgău nume propriu
nume propriu (I3)
  • Băgău
Intrare: băgău
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băgău
  • băgăul
  • băgău‑
plural
  • băgăuri
  • băgăurile
genitiv-dativ singular
  • băgău
  • băgăului
plural
  • băgăuri
  • băgăurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)