9 definiții pentru băgăreț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

băgăréț, ~eáță smf, a [At: DL / Pl: ~e / E: băga + -ăreț] 1-2 (Fam) (Persoană) care se amestecă insistent în toate Si: băgăcios, (reg) băgător (1-2), înfigăreț.

BĂGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băgăreți, -e, adj. (Fam.) Care se amestecă insistent în toate; băgăcios, înfigăreț. – Băga + suf. -ăreț.

BĂGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băgăreți, -e, adj. (Fam.) Care se amestecă insistent în toate; băgăcios, înfigăreț. – Băga + suf. -ăreț.

BĂGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băgăreți, -e, adj. Care se bagă, se înfige sau se amestecă nepoftit în vorbă, în discuție; băgăcios, înfigăreț.

BĂGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băgăreți, -e, adj. Care se amestecă nepoftit (în discuție); înfigăreț. – Din băga + suf. -(ă)reț.

BĂGĂRÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) și substantival fam. Care are obiceiul de a se băga undeva nepoftit; predispus să se amestece în toate. /a (se) băga + suf. ~ăreț


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

băgăréț (fam.) adj. m., pl. băgăréți; f. băgăreáță, pl. băgăréțe

băgăréț adj. m., pl. băgăréți; f. sg. băgăreáță, pl. băgăréțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂGĂRÉȚ adj. v. înfigăreț.

BĂGĂREȚ adj. băgăcios, înfigăreț, vîrîcios. (Ești prea ~.)

Intrare: băgăreț
băgăreț adjectiv
adjectiv (A18)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băgăreț
  • băgărețul
  • băgărețu‑
  • băgăreață
  • băgăreața
plural
  • băgăreți
  • băgăreții
  • băgărețe
  • băgărețele
genitiv-dativ singular
  • băgăreț
  • băgărețului
  • băgărețe
  • băgăreței
plural
  • băgăreți
  • băgăreților
  • băgărețe
  • băgărețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

băgăreț

etimologie:

  • Băga + sufix -ăreț.
    surse: DEX '98 DEX '09