8 definiții pentru bădicuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂDICÚȚĂ, bădicuți, s. m. (Pop.; mai ales la voc.) Diminutiv al lui bădică.Bădică + suf. -uță.

BĂDICÚȚĂ, bădicuți, s. m. (Pop.; mai ales la voc.) Diminutiv al lui bădică.Bădică + suf. -uță.

bădicúță sm [At: NEGRUZZI, S. III, 38 / V: -uț / Pl: ~ți / E: bădic + -uță] 1-14 (Șhp) Bădică (1-14).

BĂDICÚȚĂ s. m. (Mold., Bucov.) Diminutiv al lui bădică. Iartă-mă, bădicută am greșit. NEGRUZZI, S. III 38.

BĂDICÚȚĂ, bădicuți, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui bădică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bădicúță (pop.) s. m., pl. bădicúți

bădicúță s. m., pl. bădicúți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂDICÚȚĂ s. v. bădiță.

Intrare: bădicuță
substantiv masculin (M80)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bădicuță
  • bădicuța
plural
  • bădicuți
  • bădicuții
genitiv-dativ singular
  • bădicuță
  • bădicuții
  • bădicuței
plural
  • bădicuți
  • bădicuților
vocativ singular
  • bădicuță
  • bădicuțo
plural
  • bădicuților

bădicuță

etimologie:

  • Bădică + sufix -uță.
    surse: DEX '09