5 definiții pentru băcuiață


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

băcuiáță sf [At: Com I. POP-RETEGANUL, ap. HEM 2834 / P: ~cu-ia~ / V: -uieț / Pl: ~țe / E: ctm mg bacó și săcuieț] (Trs) Față de pernă folosită în loc de sac.

BĂCUIÁȚĂ, băcuiețe, s. f. (Reg.) Față de pernă folosită ca desagă. [Pr.: -cu-ia-] – Et. nec.

BĂCUIÁȚĂ, băcuiețe, s. f. (Reg.) Față de pernă folosită ca desagă. [Pr.: -cu-ia-] – Et. nec.

BĂCUIÁȚĂ, băcuiețe, s. f. (Reg.) Față de pernă folosită ca desagă. – Magh. bakó.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

băcuiáță (reg.) s. f., g.-d. art. băcuiéței; pl. băcuiéțe

băcuiáță s. f. (sil. -cu-ia-), g.-d. art. băcuiéței; pl. băcuiéțe

Intrare: băcuiață
băcuiață substantiv feminin
  • silabație: -cu-ia-
substantiv feminin (F17)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băcuiață
  • băcuiața
plural
  • băcuiețe
  • băcuiețele
genitiv-dativ singular
  • băcuiețe
  • băcuieței
plural
  • băcuiețe
  • băcuiețelor
vocativ singular
plural