băcie sf [At: HEM 2819 / V: bac~ / Pl: ~ii / E: baci + -ie] (Psr) 1 Stână. 2 Colibă în care locuiesc ciobanii și unde se prepară brânza. 3 (Înv) Dijmă în brânză asupra oilor Si: băcit. 4 Meserie de baci² (1).

băcíe s.f. (reg.) 1 Stînă. 2 Colibă în care stau ciobanii și unde se prepară brînzeturile. • pl. -ii. g.-d. -iei. /baci + -ie.

❍BĂCIE sf. 🐑 1 Olten. Coliba în care locuesc ciobanii în timpul verii ¶ 2 Maram. (ȚPL.) Stînă [baciu].

băcíe f. Calitatea de bacĭ. Maram. Stînă. Olt. Coliba cĭobanilor în timpu veriĭ.

bacie sf vz băcie

BĂCIE s. v. stână, târlă.

băcie s. v. STÎNĂ. TÎRLĂ.

băcie, băcii, s.f. Stână, cu sensul restrictiv de „locație în care se prepară lactatele”. (Maram.). – Din baci + suf. -ie (MDA).

băcie, băcii, s.f. – Stână, cu sensul restrictiv de „locație în care se prepară lactatele”. – Din baci + suf. -ie (Scriban, MDA).

băcie, băcii, s.f. – Stână, cu sensul restrictiv de „locație în care se prepară lactatele”. – Din baci + -ie.