12 definiții pentru bârdan bărdan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÂRDÁN, bârdane, s. n. (Reg.) Burduhan. – Et. nec.

BÂRDÁN, bârdane, s. n. (Reg.) Burduhan. – Et. nec.

bârdán sn [At: NEGRUZZI, ap. CADE / V: băr- / Pl: ~e / E: nct] 1 Burtă (la om). 2 Stomacul vitelor. 3 (Prt) Burtă mare. 4 (Fig) Umflătură. 5 (Spc) Partea cea mai umflată a unei oale. 6 Partea cea mai umflată la scripcă sau cobză. 7 „Burta” năpătcii (de prins pește). 8 (Înv) Piele din stomacul vitelor, care se punea la țară în loc de geamuri.

BÂRDÁN, bârdane, s. n. (Reg.) Stomac de vită; burduhan.

burduhan sn [At: GRIGORIU-RIGO, M. / V: bardah~ bărdăh~, bărdâh~, bârdăh~, bârdiz~, burdăh~, ~dizan] (Reg) 1 Burta animalelor. 2 (Pan) Pântece mare (la om). 3 Stomac. 4 (Pex; îf bârdăhan) Stomacul uscat al vitelor, folosit, înainte, ca geam pentru ferestrele caselor țărănești. 4 (La vite; îf bârdăhan) Flămânzire. etimologie lipsă în original

BÎRDÁN, bîrdane, s. n. (Regional) Stomac de vită (sau, ironic, de om); burduhan. – Variantă: bărdán s. n.

bărdan n. stomacul boului. [Contras din bărdăhan].

burduhan n. 1. pielița ce coprinde mațele; 2. lucruri făcute din acea pieliță, ca ochiuri de fereastră la bordeiele țărănești; 3. burta dobitoacelor; 4. (ironic) pântece mare și gros: grozav burdăhan și nesățios gâtlej CR. [Din burduh = burduf; forme paralele; bărdăhan (scurtat bărdan), burdăhan].

bîrdán n., pl e și urĭ (met. din tirban). Mold. Iron. Pîntece mare. Zidu face bîrdan, se abate din linia perpendiculară cu mijlocu și poate pricinuĭ căderea. Zmeu (adică sfoara zmeuluĭ) face bîrdan, sfoara zmeuluĭ nu e bine întinsă fiindcă vîntu e slab.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÂRDÁN s. v. abdomen, burduhan, burtă, pântece, stomac.

bîrdan s. v. ABDOMEN. BURDUHAN. BURTĂ. PÎNTECE. STOMAC.

Intrare: bârdan
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bârdan
  • bârdanul
  • bârdanu‑
plural
  • bârdane
  • bârdanele
genitiv-dativ singular
  • bârdan
  • bârdanului
plural
  • bârdane
  • bârdanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărdan
  • bărdanul
plural
  • bărdane
  • bărdanele
genitiv-dativ singular
  • bărdan
  • bărdanului
plural
  • bărdane
  • bărdanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bârdan bărdan

etimologie: