2 intrări

7 definiții

Explicative DEX

bânzar sm [At: MARIAN, INS. 193 / Pl: ~i / E: bânzăi + -ar] (Reg) 1 Bondar (Bombus). 2 Tăun. 3 (Îc) ~-de-câmp Muscă-de-cal (Gastrophilns equi).

bînzar s.m. (entom.; reg.) 1 Bondar (Bombus). 2 Compus: bînzar-de-cîmp = muscă-de-cal (Gastrophilins equi); tăun. • pl. -i. /bînzăi + -ar.

BÎNZAR sm. (HASD.) 1 🐙 = BĂRZĂUN 2 Bucov. (MAR.) = MUSCA-CALULUI [bînzăi].

bînzár m. (amplificat din bîzîĭ și rudă cu bondar. V. țînțar). Mold. sud. Un fel de gîndac mare negru (cu corn orĭ fără corn) care zboară noaptea zbîrnîind tare. V. caradașcă.

Enciclopedice

BÎNZAR, b (C Bog); -e mold., < subst. (o insectă), cf. vb. a bînzîi = a bîzîi (DLR).

Sinonime

BÂNZAR s. v. bărzăun, bondar.

bînzar s. v. BĂRZĂUN. BONDAR.

Intrare: Bânzar
Bânzar nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bânzar
Intrare: bânzar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bânzar
  • bânzarul
  • bânzaru‑
plural
  • bânzari
  • bânzarii
genitiv-dativ singular
  • bânzar
  • bânzarului
plural
  • bânzari
  • bânzarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)