8 definiții pentru bâjbâitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bâjbâitu sf [At: DUNĂREANU, CH. 120 / V: (înv) ~băi~, (reg) băjbăi~, băj~, boj~, bojbăi~ / Pl: ~ri / E: bâjbâi + -(i)tură] 1-2 Bâjbâială (1-2).

BÂJBÂITÚRĂ, bâjbâituri, s. f. (Rar) Bâjbâială. [Pr.: -bâ-i-] – Bâjbâi + suf. -tură.

BÂJBÂITÚRĂ, bâjbâituri, s. f. (Rar) Bâjbâială. [Pr.: -bâ-i-] – Bâjbâi + suf. -tură.

BÂJBÂITÚRĂ, bâjbâituri, s. f. (Rar) Bâjbâială. – Din bâjbâi + suf. -(i)tură.

BÎJBÎITÚRĂ, bijbîituri, s. f. (Rar) Bîjbîială. Pe neașteptate răsunară din odăița alăturată cîteva șoapte. Pe urmă un zgomot de pași și o bîjbîitură. S-au sculat, îmi zisei eu bucuros, de-acum nu mai e mult pînă la ziuă. DUNĂREANU, CH. 120.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bâjbâitúră (reg.) (-bâ-i-) s. f., g.-d. art. bâjbâitúrii; pl. bâjbâitúri

bâjbâitúră s. f., g.-d. art. bâjbâitúrii; pl. bâjbâitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÂJBÂITÚRĂ s. v. bâjbâială.

BÎJBÎITU s. bîjbîială, bîjbîire, bîjbîit, dibuială, dibuire, dibuit, orbecăială, orbecăire, orbecăit, (înv. și reg.) orbecare. (~ prin întuneric.)

Intrare: bâjbâitură
bâjbâitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâjbâitu
  • bâjbâitura
plural
  • bâjbâituri
  • bâjbâiturile
genitiv-dativ singular
  • bâjbâituri
  • bâjbâiturii
plural
  • bâjbâituri
  • bâjbâiturilor
vocativ singular
plural

bâjbâitură

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Pe neașteptate răsunară din odăița alăturată cîteva șoapte. Pe urmă un zgomot de pași și o bîjbîitură. S-au sculat, îmi zisei eu bucuros, de-acum nu mai e mult pînă la ziuă. DUNĂREANU, CH. 120.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Bâjbâi + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09