4 definiții pentru bâiguitură
Explicative DEX
bâiguitură sf [At: CANTEMIR, HR. 458 / V: bui~, (înv) buigăi~[1] / Pl: ~ri / E: bâigui + -tură] (Îvr) Vorbă fără înțeles Si: aiurare.
- Variantă care nu figurează ca intrare principală. — gall
buiguitură sf vz bâiguitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bunguitură[1] sf vz bâiguitură
- Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
BUIGUITURĂ s.f. (Mold.) Vorbă negîndită, fără rost sau fără înțeles, aiurare. Basne și blojerituri și buiguituri sînt cîte … Simion Măzacul … adaoge. CANTEMIR, HR.; cf. CANTEMIR, IST. Etimologie: buigui + suf. -tură. Vezi și buigui, buiguire, buiguit1, buiguit2, buiguitor. Cf. brodelnicitură, buiguire (1), îngăimeală.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de dante
- acțiuni
Intrare: bâiguitură
bâiguitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
buiguitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
bunguitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
bâiguitură, bâiguiturisubstantiv feminin
- 1. Vorbă fără înțeles. MDA2sinonime: aiurare
etimologie:
- bâigui + -tură MDA2
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.