O definiție pentru bâiguitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bâiguitu sf [At: CANTEMIR, HR. 458 / V: bui~, (înv) buigăi~[1] / Pl: ~ri / E: bâigui + -tură] (Îvr) Vorbă fără înțeles Si: aiurare.

  1. varianta buigăitu nu are instrare separată — Ladislau Strifler
Intrare: bâiguitură
bâiguitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.