O definiție pentru bâiguitură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bâiguitu sf [At: CANTEMIR, HR. 458 / V: bui~, (înv) buigăi~[1] / Pl: ~ri / E: bâigui + -tură] (Îvr) Vorbă fără înțeles Si: aiurare.

  1. varianta buigăitu nu are instrare separată — Ladislau Strifler
Intrare: bâiguitură
bâiguitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâiguitură
  • bâiguitura
plural
  • bâiguituri
  • bâiguiturile
genitiv-dativ singular
  • bâiguituri
  • bâiguiturii
plural
  • bâiguituri
  • bâiguiturilor
vocativ singular
plural