opțiuni

2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bấca [At: ALECSANDRI, T. 441 / E: fo] (Înv) 1 i Cuvânt cu care se avertizează copiii să nu cadă Vz buf. 2 i (Înv; iuz; îe) A da (sau a veni, a face) – A cădea. 3 sn (Îljc; iuz) Pământ.

bâca int. numai în expresiunea a face bâca, a cădea; era să facă bâca AL. [Vorbă din graiul copiilor].

bâcă2 sf [At: ARH. OLT. XXI, 257 / Pl: bâci / E: nct] (Olt; d. cal sau bou; îe) A prinde ~ A avea obiceiul de a nu trage o greutate prea mare, mai ales la deal.

bấcă1 sf [At: DELAVRANCEA, S. 167 / Pl: bâci / E: ns cf bâc1, bică] (Îljc; înv; iuz) Mamă.

bîca adv. (rudă cu bîldîbîc). Mold. A face (ori a da) bîca, a cădea (în limba copiilor).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bấca (reg.) adv., interj.

bâca adv.

BẤCA adv. Atenționare făcută unui copil mic care ar putea să se lovească.

bấcă s. f.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bấca! interj. (reg.) atenție!, ai grijă!.

bấcă, bâci, s.f. (reg.) mamă.

Intrare: bâca
bâca adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • bâca
Intrare: bâcă
substantiv feminin (F48)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâcă
  • bâca
plural
  • bâci
  • bâcile
genitiv-dativ singular
  • bâci
  • bâcii
  • bâchii
  • bâcăi
plural
  • bâci
  • bâcilor
vocativ singular —
plural —