7 definiții pentru azvârlitor azvârlitoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

azvârlitor, ~oare [At: POLIZU / V: asv~ / Pl: ~i, ~oare / E: azvârli + -tor] 1-18 smf, a (Persoană) care azvârle (1-8, 11-16). 19-21 a (D. animale) Care azvârle (21-23). 22 sf Parte în contrapantă a unor jilipuri pe care lemnele purtate de apă sar în grămadă.

AZVÂRLITÓR, -OÁRE, azvârlitori, -oare, adj. Care azvârle. ♦ (Substantivat, f.) Partea în contrapantă a unor jilipuri pe care lemnele purtate de apă sunt aruncate în grămadă. – Azvârli + suf. -tor.

AZVÂRLITÓR, -OÁRE, azvârlitori, -oare, adj. Care azvârle. ♦ (Substantivat, f.) Partea în contrapantă a unor jilipuri, pe care lemnele purtate de apă sar în grămadă. – Azvârli + suf. -tor.

AZVÂRLITÓR, -OÁRE, azvârlitori, -oare, adj. Care azvârlă. ♦ (Substantivat, f.) Partea în contrapantă a unor jilipuri pentru aruncarea lemnelor într-o grămadă mare. – Din azvârli + suf. -(i)tor.

AZVÎRLITÓR, -OÁRE, azvîrlitori, -oare, adj. (Rar) Care azvîrle. ◊ (Substantivat) Aceleași pietre teșite... au fost adoptate, pentru același sfîrșit, în armata romană și lăsate pe seama ostașilor atașați pe lîngă legiuni în calitate de... azvîrlitori de pietre. ODOBESCU, S. II 145.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

azvârlitór adj. m., pl. azvârlitóri; f. sg. și pl. azvârlitoáre

azvârlitór adj. m., pl. azvârlitóri; f. sg. și pl. azvârlitoáre

Intrare: azvârlitor
azvârlitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • azvârlitor
  • azvârlitorul
  • azvârlitoru‑
  • azvârlitoare
  • azvârlitoarea
plural
  • azvârlitori
  • azvârlitorii
  • azvârlitoare
  • azvârlitoarele
genitiv-dativ singular
  • azvârlitor
  • azvârlitorului
  • azvârlitoare
  • azvârlitoarei
plural
  • azvârlitori
  • azvârlitorilor
  • azvârlitoare
  • azvârlitoarelor
vocativ singular
plural
azvârlitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • azvârlitoare
  • azvârlitoarea
plural
  • azvârlitori
  • azvârlitorile
genitiv-dativ singular
  • azvârlitori
  • azvârlitorii
plural
  • azvârlitori
  • azvârlitorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

azvârlitor azvârlitoare

  • 1. Care azvârle.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat feminin Partea în contrapantă a unor jilipuri pe care lemnele purtate de apă sunt aruncate în grămadă.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDA2 un exemplu
      exemple
      • Aceleași pietre teșite... au fost adoptate, pentru același sfîrșit, în armata romană și lăsate pe seama ostașilor atașați pe lîngă legiuni în calitate de... azvîrlitori de pietre. ODOBESCU, S. II 145.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Azvârli + sufix -tor.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DLRM