AZOTEMIE s. f. 1. Cantitate (normală) de azot care există în sânge (sub formă de uree, acid uric etc.). 2. (Med.) Creștere anormală a cantității de uree din sânge.- Din fr. azotémie.

azotemie sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: fr azotémie] (Med) 1 Cantitate de azot din sânge (sub formă de uree, acid uric etc.). 2 Creștere anormală a cantității de uree din sânge.

AZOTEMIE s. f. 1. Cantitatea de azot care există în sânge (sub formă de uree, acid uric etc.) 2. (Med.) Creștere anormală a cantității de uree din sânge. – Din fr. azotémie.

AZOTEMIE s.f. Prezența în sînge a compușilor azotați (uree, acid uric etc.) [< fr. azotémie, cf. fr. azote – azot, gr. haima – sînge].

AZOTEMIE s. f. prezența în sânge a produșilor azotați degradați. (< fr. azotémie)

azotemie s. f. (med.) Cantitatea de azot din sânge ◊ „Starea clinică, anterior transplantului, era deosebit de gravă: anemie accentuată, hipertensiune arterială, azotemie crescută și anurie, ceea ce a necesitat rezolvarea rapidă prin transplantul renal, care a salvat viața tinerelor.” R.l. 26 III 80 p. 5 (din fr. azotémie; PR 1924; DEX, DN3)

azotemie (desp. -zo-te-/-zot-e-) s. f., art. azotemia, g.-d. azotemii, art. azotemiei

!azotemie (-zo-te-/-zot-e-) s. f., art. azotemia, g.-d. azotemii, art. azotemiei

azotemie s. f. (sil. mf. -zot-), art. azotemia, g.-d. azotemii, art. azotemiei