axiologic, ~ă a [At: RALEA, E. O. 293/21 / P: ~xi-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr axiologique] 1-4 Care aparține axiologiei (1-4). 5-8 Privitor la axiologie (1-4). 9- Care se bazează pe axiologie (1-4). 13-16 De axiologie (1-4).

AXIOLOGIC, -Ă adj. Referitor la axiologie. [< fr. axiologique].

AXIOLOGIC, -Ă adj. referitor la axiologie. (< fr. axiologique)

AXIOLOGIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de axiologie; propriu axiologiei. /<fr. axiologique, germ. axiologisch

axiologie sf [At: DA ms / P: ~xi-o~ / Pl: ~ii / E: fr axiologie] 1 Disciplină filozofică având drept obiectiv studiul sistematic al originilor, esenței, clasificării, ierarhizării și funcției sociale a valorilor. 2 Metodă filozofică de cercetare, bazată pe ideea de valoare. 3 Problematică a valorilor. 4 Teorie generală a valorilor. 5 (Îs) -ia artei Perspectivă specifică asupra artei care pune în centrul ei valoarea operei.

axiologic (desp. -xi-o-) adj. m., pl. axiologici; f. axiologică, pl. axiologice

axiologic (-xi-o-) adj. m., pl. axiologici; f. axiologică, pl. axiologice

axiologic adj. (sil. -xi-o-) → logic