AVXINIE episcop, gr. lat.(?) I. 1. Acsenie, Rădnic (Ard. I 262). 2. Cu afer.: Seni, ard. (An Cm 12) 3. Prin cădere succesivă a silabelor -ie, -inie, tratate ca sufixe: Áxin, 1726 (Paș), sau de la Maxim. 4. Ax, fam. act. II. Numeroase forme pt. femei: 1. Axinia (Ard.; Sd XI 278; Sd XXII; Mar) etc.; Axina (BCI IV 192); Axinița (Răc 8). 2. Áxenia (17 A III 136; C. Ștef.); Acseniĭa (17 A IV 68); Axenie, frecv. (Mar; Ard I 258); Axene (ib. p. 4, 5, 8. 35); Axena (Ard I 255; Mar 20). 3. Axănie (Ard I 258 etc.); Axănia și Axana, dobr. (RI XI 206); – mold. (SdXI280) etc. 4. Asenie (Ard I 259). 5. Cu afer.: Seni, genitiv cu funcție de nom. (S. Pușcariu, DR II 698); C. Oxana, mold. (Sd XVI) și dobr. (RI XI 206) Ocsii, Radul (Cat. Braș.) 1762; Ocsine (RI XI 215), cf. ucr. Аксана și Оксана, Axanina, d-na lui Tomșa Vvd.; Axanîna (Sd XV 14); ipoc.; Axa (Ard); 8. În Maramureș; Axenia, Axene, Axena și Acsica (M mar), Axenie și Axene (Mar), numai pt. femei. 9. Probabile: a) Arxana f. mold. (Sd VI 225): b) Axemiia (17 A IV 68); Xenia, dar și < Xenia și < Polixenia. III. Scurtări prin afereză și schimbare de terminație justificate prin forma intermediară Asenie, cu afer. Seni: 1. Sena t. (Dm); Senă f. ar. (Fărș) din Asenie și Acsena. 2. Sană f. ar. (Fărș); Săniia f. (Sd VII 338); Sănăuți s. și Sănescu, N., mold., act. toate din Axana și Axănia. 3. Sănilă b., ard. (Moț; Paș) și Sănuț, P. (Ard II 103), tot din acelea. 4. + -că: Săncăuți s. (Sur XXII). 5. + -ica: Sinica f. mold.; Senecăuți toponim, cu fon. mold.: din Axin, Axene etc. 6. + -ic, -aș: Sănicaș fam. (Am), din Axănie.