avramă sf [At: PANȚU, PL.² / Pl: ~me / E: ngr αυράμιλο] (Bot; șîs prună ~] Varietate de prună.

AVRAMĂ, avrame, s. f. (Reg.) Varietate de prune. – Ngr. avramilon.

avrámă f., pl. e (ngr. avrámilon, pl. -la, d. vgr. brábylon, prună sălbatică, pin etim. pop., după numele luĭ Avram. Cp. și cu rus. avrán, centauree. V. scoroambă). Est. Un fel de prună sferică galbena maĭ mare de cît corcodușa și al căreĭ sîmbure se desprinde ușor de mez. V. ringlotă, goldană.

❍AVRAM² l. sm. Mold. (HASD.) 🌿 Varietate de prun. II. AVRAMĂ (pl. -me) sf. Varietate de prune.

avramă (reg.) (a-vra-) s. f., g.-d. art. avramei; pl. avrame

avramă s. f. (sil. -vra-), g.-d. art. avramei; pl. avrame

!avram (reg.) (desp. a-vram) adj. m. (prun ~), s. m., pl. avrami; adj. f., s. f. avramă (prună ~), pl. avrame

avram (avramă), adj. – Varietate de prună. – Var. avrămiu. Ngr. ἀβράμηλο „prună” (Iordan, BF, VI, 155); cuvînt pe care Danguitsis 148 îl derivă din gr. βράβυλος, dar care a putut fi influențat și de sl. (j)ablanŭ „măr”; cf. gr. μήλος și chiar de aspectul fructului, care are o anume asemănare cu mărul. După DAR, de la numele propriu Avram, ceea ce pare mai curînd etimologie populară.