14 definiții pentru avrămeasă avrămească


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

avrămea sf [At: PANȚU, PL.2 / Pl: ~mese / E: bg, rs авран] (Bot) 1 Veninariță. 2 (Îc) ~-(și)-cresteneasă Veninariță, cu ramurile ei sterile și cu cele florifere. 3 (Îae) Barba-boierului.

AVRĂMEÁSĂ, avrămese, s. f. (Bot; reg.) Veninariță. [Var.: avrămeáscă s. f.] – Cf. bg., rus. avran.

AVRĂMEÁSĂ s. f. (Bot.) Veninariță. [Var.: avrămeáscă s. f.] – Cf. bg., rus. avran.

AVRĂMEÁSĂ s. f. Veninariță. Frunză verde avrămeasă, Cuce, pasăre frumoasă... ȘEZ.V 45. Frunzuliță avrămeasă, Am muiere scurtă, groasă. TEODORESCU, P. P. 272.

AVRĂMEÁSĂ s. f. (Bot.) Veninariță. [Var.: avrămeáscă s. f.] – Bg. avran, rus. avran (după Avram).

AVRĂMEÁSĂ f. Plantă erbacee cu flori albe sau trandafirii, folosită contra tusei, malariei și a unor boli de stomac; veninăriță. /<bulg. avran + suf. ~ească

avrămeasă f. (Banat) buruiană de leac ce crește în livezi numită și milostivă (Gratiola): avrămeasa se culege în Dumineca Rusaliilor, servind ca leac pentru tuse, ca farmec pentru dragoste. [Cf. rus. AVRANŬ, centauree]. V. cârstineasă.

avrămeasă f., pl. ese (cp. cu avramă). Veninariță.

AVRĂMEÁSCĂ s. f. v. avrămeasă.

AVRĂMEÁSCĂ s. f. v. avrămeasă.

AVRĂMEÁSCĂ s. f. v. avrămeasă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

avrămeásă (reg.) (a-vră-) s. f., g.-d. art. avrămései; pl. avrămése

avrămeásă s. f. (sil. -vră-), g.-d. art. avrămései; pl. avrămése


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AVRĂMEÁSĂ s. (BOT.) 1. v. barba-boierului. 2. v. avrămească.

AVRĂMEA s. (BOT.) 1. (Ajuga laxmanni) avrămească, barba-boierului, (reg.) cîrstănească, cristeneasă. 2. (Gratiola officinalis) avrămească, veninariță, (reg.) cîrstineasă, milostivă, potroacă, mila-Domnului.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

avrămeásă (avrămése), s. f. – Veninariță (Gratiola officinalis). Bg., rus. avran, cu suf. -easă (DAR; Pascu, Suf., 26). După Tagliavini, Arch. Rom., XII, 167, de la numele propriu Avram.

Intrare: avrămeasă
avrămeasă substantiv feminin
  • silabație: a-vră-
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avrămea
  • avrămeasa
plural
  • avrămese
  • avrămesele
genitiv-dativ singular
  • avrămese
  • avrămesei
plural
  • avrămese
  • avrămeselor
vocativ singular
plural
avrămească substantiv feminin
substantiv feminin (F86)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avrămească
  • avrămeasca
plural
  • avrămești
  • avrămeștile
genitiv-dativ singular
  • avrămești
  • avrămeștii
plural
  • avrămești
  • avrămeștilor
vocativ singular
plural

avrămeasă avrămească

etimologie: