16 definiții pentru avocatură advocatură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

avocatúră sf [At: VLAHUȚĂ, D 215 / V: adv~ / Pl: ~ri / E: avocat + -ură] 1 Profesie de avocat (1). 2 Practicare a profesiei de avocat (1).

AVOCATÚRĂ s. f. Profesiunea de avocat. [Var.: (rar) advocatúră s. f.] – Din germ. Advokatur.

AVOCATÚRĂ s. f. Profesiunea de avocat. [Var.: advocatúră s. f.] – Din germ. Advokatur.

AVOCATÚRĂ s. f. Profesiunea de avocat. Deși înscris în baroul local, nu profesa avocatura. BUJOR, S. Știi ce-aș zice? Să lași pensionul și să te-apuci de avocatură. VLAHUȚĂ, O. A. III 129. – Variantă: advocatúră s. f.

AVOCATÚRĂ s. f. Profesiunea de avocat. [Var.: advocatúră s. f.] – Germ. Advokatur.

AVOCATÚRĂ s.f. Profesiunea de avocat. [Var. advocatură s.f. / cf. germ. Advokatur, it. avvocatura].

AVOCATÚRĂ s. f. profesiunea de avocat. (< germ. Advokatur)

AVOCATÚRĂ f. Profesiunea de avocat. [G.-D. avocaturii] /<germ. Advokatur, it. avvocatura

advocatúră sf vz avocatură

ADVOCATÚRĂ s. f. v. avocatură.

ADVOCATÚRĂ s. f. v. avocatură.

ADVOCATÚRĂ s. f. v. avocatură.

ADVOCATÚRĂ s. f. v. avocatură.

ADVOCATÚRĂ s.f. v. avocatură.

*advocatúră și (ob.) av- f., pl. ĭ (d. advocat cu sufixu -ură, ca’n literatură; germ. advokatur). Profesiunea de avocat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

avocatúră s. f., g.-d. art. avocatúrii

avocatúră s. f., g.-d. art. avocatúrii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AVOCATÚRĂ s. (înv., în Transilv. și prin Ban.) procatorie, (înv., prin Transilv.) procatorit. (Practică ~.)

AVOCATU s. (înv., în Transilv. și prin Ban.) procatorie, (înv., prin Transilv.) procatorit. (Practică ~.)

Intrare: avocatură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avocatu
  • avocatura
plural
genitiv-dativ singular
  • avocaturi
  • avocaturii
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • advocatu
  • advocatura
plural
genitiv-dativ singular
  • advocaturi
  • advocaturii
plural
vocativ singular
plural

avocatură advocatură

  • 1. Profesiunea de avocat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Deși înscris în baroul local, nu profesa avocatura. BUJOR, S.
      surse: DLRLC
    • Știi ce-aș zice? Să lași pensionul și să te-apuci de avocatură. VLAHUȚĂ, O. A. III 129.
      surse: DLRLC

etimologie: