*AVIS (pl. -isuri) sn. 1 Părere, sfat: aș vrea să știu și ~ul celorlalți ¶ 2 Înștiințare în scris prin care se face cunoscut ceva publicului ¶ 3 Înștiințare, adresă din partea unei autorități prin care se încuviințează ceva, precum plata unei sume, ridicarea unui mandat, etc. [fr.].

*avís n., pl. urĭ și e (fr. avis, vfr. vis, opiniune, d. lat. visus, vedere). Opiniune, sentiment, părere: avisu judecătorilor. Înștiințare, informațiune, anunț, afipt. Înștiințare (adresă) pin care o autoritate comunică alteĭa că s’a admis ceva (de ex. plata uneĭ sume). – Și aviz.

RARA AVIS loc. s. raritate; om scump la vedere. (< lat. rara avis, pasăre rară)

CANTOR DE AVIS ȘI COMERS, publicație perioadică, apărută la București (24 apr./6 mai 1837- 30 ian./11 febr. 1857, cu o întrerupere sept. 1837-ian. 1838), sub conducerea lui Zaharia Carcalechi. Din 13/25 febr. 1843 s-a numit „Vestitorul românesc”.

RARA AVIS (IN TERRIS) (lat.) pasăre rară (pe pământ) – Iuvenal, „Satirae”, 6, 165. Poetul se referă la Lucrețiu și Penelopa. Caracterizarea se aplică oricărei făpturi sau prezențe excepționale.

Rara avis (lat. „Pasăre rară”) Iuvenal: Satira a Vl-a, versul 165 – Poetul satiric latin, al cărui ascuțiș critic la adresa societății vremii sale a rămas celebru, a biciuit cu precădere moravurile și cu deosebire depravarea matroanelor, a nobilelor romane. Iuvenal spune că „o femeie castă ca acele Sabine legendare” a devenit o „rara avis in terris nigroque simillima cygni” (o pasăre tot atît de rară pe pămînt ca o lebădă neagră). Pentru a înțelege comparația, trebuie să precizăm că lebedele negre care, de la descoperirea lor în Australia nu mai sînt astăzi o raritate, erau cu totul necunoscute pe vremea lui Iuvenal. Din contextul poetului nu s-au păstrat ca expresie decît două cuvinte: rara avis, care nu mai au astăzi semnificația veche, inițială, ci înțelesul de ceva deosebit de rar și greu de găsit. „Cunosc exemple de actori talentați, dar lipsiți de o cultură temeinică, care au avut mari succese… Acești rara avis au fost susținuți de o admirabilă intuiție” (Lucia Sturdza Bulandra, Amintiri, pag. 13). LIT.