opțiuni

2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

avenit1 sn [At: PALIA (1852), ap. TDRG / Pl: ~uri / E: aveni] (îvr) Avenire1.

avenit2, ~ă sn, a [At: PALIA (1852), ap. TDRG / Pl: ~iți, ~e / E: aveni] 1-2 (Îrg) (Aluat) care a dospit.

‡AVENIT I. adj. p. AVENI. Dospit: pîine ~ă (PAL.). II. sbst. Aluat dospit: cine va fi mîncînd ~, sufletul aceluia va peri (PAL.).

avenít n., pl. urĭ (d. avin). Vechĭ. Vest. Aluat (adică dospit, nu cocă).

aveni vir [At: (a. 1852) PALIA, ap. TDRG / Pzi: 3 ~nește / E: ml ad-venire] 1-2 (Îvr) A (se) dospi. corectat(ă)

‡AVENI vb. intr. și refl. A se umfla, a crește, a dospi: făcură pogaci pîne azimă, că nu putea ~, silindu-i Eghipteanii să iasă (PAL.) [lat. advenīre].

avín, a avení v. intr. (lat. advenire, a sosi, a veni). Vechĭ. Vest. Cresc, dospesc, mă umflu: pîĭne avenită.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

avenit adj. m., pl. aveniți; f. sg. avenită, pl. avenite

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AVENI vb. v. crește, dospi.

aveni vb. v. CREȘTE. DOSPI.

Intrare: avenit
avenit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avenit
  • avenitul
  • avenitu‑
  • avenită
  • avenita
plural
  • aveniți
  • aveniții
  • avenite
  • avenitele
genitiv-dativ singular
  • avenit
  • avenitului
  • avenite
  • avenitei
plural
  • aveniți
  • aveniților
  • avenite
  • avenitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: aveni
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aveni
  • avenire
  • avenit
  • avenitu‑
  • avenind
  • avenindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • avenește
 (să)
  • avenească
  • avenea
  • aveni
  • avenise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • avenesc
 (să)
  • avenească
  • aveneau
  • aveniră
  • aveniseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)