2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

avenit2, ~ă sn, a [At: PALIA (1852), ap. TDRG / Pl: ~iți, ~e / E: aveni] 1-2 (Îrg) (Aluat) care a dospit.

avenit1 sn [At: PALIA (1852), ap. TDRG / Pl: ~uri / E: aveni] (îvr) Avenire1.

avenít n., pl. urĭ (d. avin). Vechĭ. Vest. Aluat (adică dospit, nu cocă).

aveni vir [At: (a. 1852) PALIA, ap. TDRG / Pzi: 3 ~nește / E: ml ad-venire] 1-2 (Îvr) A (se) dospi. corectată

avín, a avení v. intr. (lat. advenire, a sosi, a veni). Vechĭ. Vest. Cresc, dospesc, mă umflu: pîĭne avenită.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

avenít adj. m., pl. aveníți; f. sg. avenítă, pl. aveníte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AVENÍ vb. v. crește, dospi.

Intrare: avenit
avenit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avenit
  • avenitul
  • avenitu‑
  • aveni
  • avenita
plural
  • aveniți
  • aveniții
  • avenite
  • avenitele
genitiv-dativ singular
  • avenit
  • avenitului
  • avenite
  • avenitei
plural
  • aveniți
  • aveniților
  • avenite
  • avenitelor
vocativ singular
plural
Intrare: aveni
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aveni
  • avenire
  • avenit
  • avenitu‑
  • avenind
  • avenindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • avenește
(să)
  • avenească
  • avenea
  • aveni
  • avenise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • avenesc
(să)
  • avenească
  • aveneau
  • aveni
  • aveniseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)