2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

áve i [At: DN3 / E: lat ave] Salut.

ÁVE interj. Salut. [< lat. ave].

ÁVE interj. salut! (< lat. ave)

ávă1 sf [At: LTR2 / Pl: ave / E: tc av] Plasă de pescuit așezată vertical în apă, susținută prin plutele de la marginea superioară și prin plumbul de la cea inferioară.

ÁVĂ2, ave, s. f. Unealtă de pescuit formată din trei fâșii de plasă, care se așază vertical în apă cu ajutorul unor bucăți de plută prinse la marginea lor superioară și al unor bucăți de plumb la cea inferioară. – Din tc., bg. av.

ÁVĂ2, ave, s. f. Unealtă de pescuit formată din trei fâșii de plasă, care se așază vertical în apă cu ajutorul unor bucăți de plută prinse la marginea lor superioară și al unor bucăți de plumb la cea inferioară. – Din tc., bg. av.

ÁVĂ2, ave, s. f. Un fel de plasă de prins pești, care se așază vertical în apă.

ÁVĂ2, ave, s. f. Mreajă (de prins pește). – Tc. av.

ÁVĂ ~e f. Mreajă de prins pește. /<turc. av

avă f. plasă mare cu trei pânze cari se așează vertical și plutesc în apă (de pescuit crapul și plătica). [Turc. AV, vânătoare].

Ave-Maria f. «salutare, Mario!» rugăciune catolică către Sf. Fecioară, numită și salutare angelică sau buna vestire.

ávă f., pl. e. (turc. av, vînătoare, pescuire). Dun. de jos. Un fel de năvod cu treĭ plase care plutesc vertical.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ávă1 (unealtă) s. f., g.-d. art. ávei; pl. áve

ávă (unealtă) s. f., g.-d. art. ávei; pl. áve


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ávă (-ve), s. f. – Năvod, plasă de prins pește. Tc. av „vînătoare, pescuit” (DAR). – Der. avgiu, s. m. (înv., vînător), din tc. avci.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

Ave Maria (lat. „Salut, Maria”) 1. Rugăciune catolică. 2. Melodie gregoriană* corespunzătoare acestei rugăciuni. În sec. 15-16, A. a fost prelucrată în motete* și mise* de către Ockeghem, Willaert, Pierre de la Rue, Josquin, Palestrina, Victoria etc. 3. Piesă vocală cu caracter lirico-religios independentă de modelul gregorian (cele mai celebre aparțin lui Schubert ș i lui Gounod).

Intrare: ave
ave
invariabil (I1)
  • ave
Intrare: avă (unealtă)
avă2 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • a
  • ava
plural
  • ave
  • avele
genitiv-dativ singular
  • ave
  • avei
plural
  • ave
  • avelor
vocativ singular
plural

avă (unealtă)

  • 1. Unealtă de pescuit formată din trei fâșii de plasă, care se așază vertical în apă cu ajutorul unor bucăți de plută prinse la marginea lor superioară și al unor bucăți de plumb la cea inferioară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: