13 definiții pentru avanbec avantbec


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

avanbéc sn vz avantbec

AVANBÉC, avanbecuri, s. n. Partea din amonte a unei pile de pod, având rolul de a despărți firul apei și de a proteja pila. [Var.: (rar) avantbéc] – Din fr. avant-bec.

AVANBÉC s.n. Partea dinspre amonte a unei pile de pod. [Var. avantbec s.n. / < fr. avant-bec].

AVANBÉC s. n. parte dinspre amonte a unei pile de pod. (< fr. avantbec)

avantbéc sn [At: DEX2 / V: -nbec / Pl: ~uri / E: fr avant-bec] Parte a unui picior de pod situată către punctul de unde curge apa, amenajată special pentru a-l proteja împotriva presiunii apei și a corpurilor transportate de ea.

AVANTBÉC, avantbecuri, s. n. Parte a unui picior de pod situată către punctul de unde curge apa, amenajată special pentru a-l proteja împotriva presiunii apei și a corpurilor transportate de ea. [Var.: avanbéc s. n.] – Din fr. avant-bec.

AVANTBÉC, avantbecuri, s. n. Parte a unui picior de pod situată spre punctul de unde curge apa, amenajată special pentru a rezista presiunii și loviturilor. – Fr. avant-bec.

AVANTBÉC s.n. v. avanbec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

avanbéc s. n., pl. avanbécuri

avanbéc s. n., pl. avanbécuri


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AVANBÉC (< fr.) s. n. (CONSTR.) Partea din amonte a unei pile de pod, avînd rolul de a despărți firul apei și de proteja pila.

Intrare: avanbec
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avanbec
  • avanbecul
  • avanbecu‑
plural
  • avanbecuri
  • avanbecurile
genitiv-dativ singular
  • avanbec
  • avanbecului
plural
  • avanbecuri
  • avanbecurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avantbec
  • avantbecul
  • avantbecu‑
plural
  • avantbecuri
  • avantbecurile
genitiv-dativ singular
  • avantbec
  • avantbecului
plural
  • avantbecuri
  • avantbecurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

avanbec avantbec

  • 1. Parte a unui picior de pod situată către punctul de unde curge apa, amenajată special pentru a-l proteja împotriva presiunii apei și a corpurilor transportate de ea.
    surse: DEX '98 DN

etimologie: