opțiuni
  • info

17 definiții pentru avaet

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AVAET1, avaeturi, s. n. Impozit încasat în Țara Românească (în sec. XVIII-XIX) la numirea în funcții, pentru obținerea unor drepturi, a unor beneficii etc. – Din tc. havaet „venituri”.[1]

  1. 1. În original, accentuat AVAET. — LauraGellner

avaet sn [At: (a. 1776) HEM 2140 / V: ha~ / Pl: ~uri / E: tc avad] 1 (Înv) Impozit încasat în epoca fanariotă de la cei care erau numiți într-o slujbă. 2 Taxă plătită la trecerea unui pod. 3 Taxă pentru vite, la vamă. 4 Zeciuială luată din țuica făcută la pomana altuia. 5 Plată a fabricantului.

†AVAET (pl. -turi) sn. 1 Taxă ce se plătea pentru o anumită slujbă pe care o îndeplinea cineva 2 Dare, taxă ce se plătea la vamă, la trecerea unui pod, pe vite, etc. și chiar pentru numirea într’o funcțiune 3 Zeciuială ce se ia celor cari fabrică țuica la povernele altora (R.-COD.) [tc. ’awaid].

AVAET s. n. Impozit încasat în Țara Românească (în sec. XVIII-XIX) de la cei care erau numiți în slujbe. – Din tc. havaet „venituri”.[1]

  1. Am corectat accentul (în DEX apare AVAET). — gall

AVAET s. n. (Înv.) Impozit care se plătea pe diverse beneficii sau drepturi. – Tc. avait „venituri”.

AVAET s. n. (Mold.) Impozit care se plătea în Țările Române în epoca fanariotă pentru numiri în slujbe și pentru alte beneficii. Luîndu-și gelatul avaetul lui, după obiceiu, au dat trupul de l-au îngropat. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: tc. avaid.

avaet n. 1. od. taxă specială la numirea într’o funcțiune; 2. dare sau dajdie (în sens mai restrâns): taxă la o pădure, la un pod. [Turc. AVAID, venituri].

havaet sn vz avaet

havaet n. V. avaet: mi-a oprit și havaetul judecății FIL.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

avaet (înv.) s. n., pl. avaeturi

avaet s. n., pl. avaeturi

avaet s. n., pl. avaeturi

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

avaet (-turi), s. n. – Impozit. Se spunea în trecut mai ales despre sumele care se încasau pentru acordarea unor functii și demnități de către Stat; și, în general, despre orice impozit. – Var. havaet. Tc. avaid, pl. de la arab. ’aid „obicei” (Șeineanu, II, 29).

havaet (havaeturi), s. n. – Contribuție pe leafă, venit plătit de cei cu funcții publice. – Var. avaet. Tc. avaid „venit” (Cihac, II, 544; Șeineanu, II, 29; Lokotsch 37). Sec. XVIII, înv.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

havaet, havaeturi, s.n. (înv.) avaiet (v.).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AVAET (HAVAÉT) (< tc.) s. n. 1. (În Imp. Otoman) Impozit extraordinar. 2. (În sec. 18-19, în Țara Românească) Taxă percepută de cei numiți în slujbe.

HAVAÉT v. avaet.

Intrare: avaet
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avaet
  • avaetul
  • avaetu‑
plural
  • avaeturi
  • avaeturile
genitiv-dativ singular
  • avaet
  • avaetului
plural
  • avaeturi
  • avaeturilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • havaet
  • havaetul
  • havaetu‑
plural
  • havaeturi
  • havaeturile
genitiv-dativ singular
  • havaet
  • havaetului
plural
  • havaeturi
  • havaeturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

avaet, avaeturisubstantiv neutru

  • 1. Impozit încasat în Țara Românească (în secolele XVIII-XIX) la numirea în funcții, pentru obținerea unor drepturi, a unor beneficii etc. DEX '09
    • format_quote Luîndu-și gelatul avaetul lui, după obiceiu, au dat trupul de l-au îngropat. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. DLRLV
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.