10 definiții pentru avaet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AVAÉT1, avaeturi, s. n. Impozit încasat în Țara Românească (în sec. XVIII-XIX) la numirea în funcții, pentru obținerea unor drepturi, a unor beneficii etc. – Din tc. havaet „venituri”.[1]

  1. 1. În original, accentuat AVÁET. LauraGellner

avaét sn [At: (a. 1776) HEM 2140 / V: ha~ / Pl: ~uri / E: tc avad] 1 (Înv) Impozit încasat în epoca fanariotă de la cei care erau numiți într-o slujbă. 2 Taxă plătită la trecerea unui pod. 3 Taxă pentru vite, la vamă. 4 Zeciuială luată din țuica făcută la pomana altuia. 5 Plată a fabricantului.

AVAÉT s. n. Impozit încasat în Țara Românească (în sec. XVIII-XIX) de la cei care erau numiți în slujbe. – Din tc. havaet „venituri”.[1]

  1. Am corectat accentul (în DEX apare AVÁET). — gall

AVAÉT s. n. (Înv.) Impozit care se plătea pe diverse beneficii sau drepturi. – Tc. avait „venituri”.

AVAET s. n. (Mold.) Impozit care se plătea în Țările Române în epoca fanariotă pentru numiri în slujbe și pentru alte beneficii. Luîndu-și gelatul avaetul lui, după obiceiu, au dat trupul de l-au îngropat. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: tc. avaid.

avaet n. 1. od. taxă specială la numirea într’o funcțiune; 2. dare sau dajdie (în sens mai restrâns): taxă la o pădure, la un pod. [Turc. AVAID, venituri].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

avaét s. n., pl. avaéturi

avaét s. n., pl. avaéturi


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

avaét (-turi), s. n. – Impozit. Se spunea în trecut mai ales despre sumele care se încasau pentru acordarea unor functii și demnități de către Stat; și, în general, despre orice impozit. – Var. havaet. Tc. avaid, pl. de la arab. ’aid „obicei” (Șeineanu, II, 29).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AVAET (HAVAÉT) (< tc.) s. n. 1. (În Imp. Otoman) Impozit extraordinar. 2. (În sec. 18-19, în Țara Românească) Taxă percepută de cei numiți în slujbe.

Intrare: avaet
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avaet
  • avaetul
  • avaetu‑
plural
  • avaeturi
  • avaeturile
genitiv-dativ singular
  • avaet
  • avaetului
plural
  • avaeturi
  • avaeturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

avaet

  • 1. Impozit încasat în Țara Românească (în secolele XVIII-XIX) la numirea în funcții, pentru obținerea unor drepturi, a unor beneficii etc.
    surse: DEX '09 un exemplu
    exemple
    • Luîndu-și gelatul avaetul lui, după obiceiu, au dat trupul de l-au îngropat. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU.
      surse: DLRLV

etimologie: