6 definiții pentru autoutilitară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTOUTILITÁRĂ, autoutilitare, s. f. Autovehicul pentru transportul unor cantități mici de mărfuri. [Pr.: a-u-to-u-] – Auto2- + utilitar.

AUTOUTILITÁRĂ, autoutilitare, s. f. Autovehicul pentru transportul unor produse de uz curent. [Pr.: a-u-to-u-] – Auto2 + utilitar.

AUTOUTILITÁRĂ s. f. autovehicul pentru nevoile întreprinderilor și unităților comerciale. (după it. autoutilitaria)

autoutilitáră s. f. Autovehicul, de obicei de capacitate mică, folosit pe trasee scurte pentru necesitățile întreprinderilor etc. ◊ „[...] a văzut în fața hotelului autoutilitara 21-PH-3097 [...], al cărei șofer își lua micul dejun la restaurant.” R.l. 18 VII 79 p. 2. ◊ „[...] s-au asimilat și fabricat primele autoutilitare destinate unităților de gospodărie comunală din orașele și municipiile țării.” R.l. 27 X 84 p. 5 (din auto2- + utilitar; cf. it. autoutilitaria; DEX, DN3)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autoutilitáră (a-u-) s. f., g.-d. art. autoutilitárei; pl. autoutilitáre

autoutilitáră s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autoutilitárei; pl. autoutilitáre

Intrare: autoutilitară
autoutilitară substantiv feminin
  • silabație: a-u-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoutilita
  • autoutilitara
plural
  • autoutilitare
  • autoutilitarele
genitiv-dativ singular
  • autoutilitare
  • autoutilitarei
plural
  • autoutilitare
  • autoutilitarelor
vocativ singular
plural

autoutilitară

  • 1. Autovehicul pentru transportul unor cantități mici de mărfuri.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie:

  • Auto- + utilitar
    surse: DEX '09