7 definiții pentru autotun


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autotún sn [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~uri / E: auto2- + tun] 1 Tun de calibru mare, tractat de un autovehicul. 2 Autovehicul de luptă, echipat cu tun.

AUTOTÚN, autotunuri, s. n. 1. Tun de calibru mare tractat de un autovehicul. 2. Autovehicul de luptă echipat cu o piesă de artilerie. [Pr.: a-u-] – Auto2- + tun (după fr. autocanon).

AUTOTÚN, autotunuri, s. n. 1. Tun de calibru mare tractat de un autovehicul. 2. Autovehicul de luptă echipat cu tun. [Pr.: a-u-] – Auto2 + tun (după fr. autocanon).

AUTOTÚN s.n. Tun cu tracțiune automobilă. [Pron. a-u-, pl. -nuri. / < auto2- + tun].

AUTOTÚN s. n. autovehicul de luptă blindat, fără turelă, pe șenile, cu armament de artilerie puternic. (< auto2 + tun)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autotún (a-u-) s. n., pl. autotúnuri

autotún s. n. (sil. a-u-), pl. autotúnuri

Intrare: autotun
  • silabație: a-u-
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autotun
  • autotunul
  • autotunu‑
plural
  • autotunuri
  • autotunurile
genitiv-dativ singular
  • autotun
  • autotunului
plural
  • autotunuri
  • autotunurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autotun

  • 1. Tun de calibru mare tractat de un autovehicul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Autovehicul de luptă echipat cu o piesă de artilerie.
    surse: DEX '09

etimologie: