7 definiții pentru autotun


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTOTÚN, autotunuri, s. n. 1. Tun de calibru mare tractat de un autovehicul. 2. Autovehicul de luptă echipat cu o piesă de artilerie. [Pr.: a-u-] – Auto2- + tun (după fr. autocanon).

autotún sn [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~uri / E: auto2- + tun] 1 Tun de calibru mare, tractat de un autovehicul. 2 Autovehicul de luptă, echipat cu tun.

AUTOTÚN, autotunuri, s. n. 1. Tun de calibru mare tractat de un autovehicul. 2. Autovehicul de luptă echipat cu tun. [Pr.: a-u-] – Auto2 + tun (după fr. autocanon).

AUTOTÚN s.n. Tun cu tracțiune automobilă. [Pron. a-u-, pl. -nuri. / < auto2- + tun].

AUTOTÚN s. n. autovehicul de luptă blindat, fără turelă, pe șenile, cu armament de artilerie puternic. (< auto2 + tun)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autotún (a-u-) s. n., pl. autotúnuri

autotún s. n. (sil. a-u-), pl. autotúnuri

Intrare: autotun
  • silabație: a-u-
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autotun
  • autotunul
  • autotunu‑
plural
  • autotunuri
  • autotunurile
genitiv-dativ singular
  • autotun
  • autotunului
plural
  • autotunuri
  • autotunurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autotun

  • 1. Tun de calibru mare tractat de un autovehicul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Autovehicul de luptă echipat cu o piesă de artilerie.
    surse: DEX '09

etimologie: