AUTOTREN, autotrenuri, s. n. Autovehicul cu una sau mai multe remorci. [Pr.: a-u-] – Auto²- + tren.

autotren sn [At: DN³ / P: a-u~ / Pl: ~uri / E: auto²- + tren] Autovehicul cu una sau mai multe remorci.

AUTOTREN, autotrenuri, s. n. Autovehicul cu una sau mai multe remorci.[Pr.: a-u-] – Auto² + tren.

AUTOTREN s.n. Ansamblu format dintr-un autovehicul și una sau mai multe remorci. [Pl. -uri. / cf. it. autotreno].

AUTOTREN s. n. ansamblu format dintr-un autovehicul cu una sau mai multe remorci; (mil.) convoi de automobile. (< it. autotreno)

autotren s. n. Autovehicul cu una sau mai multe remorci ◊ „La uzina constructoare de mașini din Mtisci a fost realizat prototipul unui puternic autotren cu descărcare automată.” Sc. 22 V 64 p. 3. ◊ „Colectivul uzinei «Automecanica» din Mediaș a început fabricarea în serie a autotrenului destinat transportului lichidelor petroliere.” R.l. 22 I 72 p. 1; v. și 28 VI 82 p. 5 (din auto2- + tren; cf. it. autotreno; D.Tr.; DN3, DEX-S)

AUTOTREN ~uri n. Ansamblu format dintr-un autovehicul și una sau mai multe remorci. /auto- + tren

autotren (desp. a-u-) s. n., pl. autotrenuri

*autotren (a-u-) s. n., pl. autotrenuri

autotren s. n. (sil. a-u-) → tren