AUTOTRANSFORMATÓR, autotransformatoare, s. n. Transformator electric cu o singură înfășurare (cu o tensiune de intrare și una de ieșire). [Pr.: a-u-] – Din fr. autotransformateur.

autotransformator sn [At: DN³ / P: a-u~ / Pl: ~oare / E: fr autotransformateur] 1 Transfonnator electric cu o singură înfășurare și cu trei borne, două externe pentru tensiunea înaltă și una intermediară, care, împreună cu câte una din cele externe, constituie bornele pentru tensiunea joasă. 2 Transformator electric în care înfășurările primară și secundară sunt cuplate dublu.

AUTOTRANSFORMATÓR, autotransformatoare, s. n. Transformator electric în care înfășurările (primară și secundară) sunt cuplate în mod dublu. [Pr.: a-u-] – Din fr. autotransformateur.

AUTOTRANSFORMATÓR, autotransformatori, s. m. Transformator electric cu o singură înfășurare, cu o pereche de borne extreme pentru tensiunea înaltă și cu o bornă intermediară pentru cea joasă. [Pr.: a-u-] – După fr. autotransformateur.^[1]

AUTOTRANSFORMATÓR s.n. Transformator electric cu o singură înfășurare și cu trei borne, dintre care două extreme pentru tensiunea înaltă și una intermediară, care, împreună cu câte una dintre cele extreme, constituie bornele pentru tensiunea joasă. [Pron. a-u-, pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. autotransformateur].

AUTOTRANSFORMATÓR s. n. transformator de curent electric alternativ monofazat, cu o singură înfășurare și cu trei borne, două externe pentru tensiunea înaltă și una intermediară, care, împreună cu câte una din cele externe, constituie bornele pentru tensiunea joasă. (< fr. autotransformateur)

AUTOTRANSFORMATÓR ~oáre n. Transformator electric folosit pentru reglarea automată a tensiunii în rețelele mari. /<fr. autotransformateur

!autotransformatór (a-u-to-tran-sfor-/-trans-for-) s. n., pl. autotransformatoáre

autotransformatór s. n. (sil. a-u-to-trans-); pl. autotransformatoáre