7 definiții pentru autotelic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autotelic, ~ă a [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr autotélique] (Flz) Care își conține în sine scopul.

AUTOTÉLIC, -Ă, autotelici, -ce, adj. (Fil.) Care conține în el însuși scopul său; cu finalitate lăuntrică. [Pr.: a-u-] – Din fr. autotélique.

AUTOTÉLIC, -Ă, autotelici, -ce, adj. (Fil.) Care conține în sine scopul; cu finalitate lăuntrică. [Pr.: a-u-] – Din fr. autotélique.

AUTOTÉLIC, -Ă adj. (Fil.) Care își are scopul în sine. [< fr. autotélique, cf. gr. autos – însuși, telos – scop].

AUTOTÉLIC, -Ă adj. (fil.) care își are scopul în sine. (< fr. autotélique)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autotélic (a-u-) adj. m., pl. autotélici; f. autotélică, pl. autotélice

autotélic adj. m. (sil. a-u-), pl. autotélici; f. sg. autotélică, pl. autotélice

Intrare: autotelic
autotelic adjectiv
  • silabație: a-u-
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autotelic
  • autotelicul
  • autotelicu‑
  • autotelică
  • autotelica
plural
  • autotelici
  • autotelicii
  • autotelice
  • autotelicele
genitiv-dativ singular
  • autotelic
  • autotelicului
  • autotelice
  • autotelicei
plural
  • autotelici
  • autotelicilor
  • autotelice
  • autotelicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autotelic

  • 1. filosofie Care conține în el însuși scopul său; cu finalitate lăuntrică.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: